articole si interviuri

O scurtă istorie a modei de la începuturi până în prezent

coperta

Moda reprezintă o schimbare a formelor, culorilor si texturilor. De-a lungul timpului, minți creative, numite în zilele noastre designeri, au setat noi trenduri și au luat decizii în ceea ce privește evoluția hainelor, bijuteriilor și chiar a decorului caselor.

Putem spune că istoria modei a început odată cu apariția primilor oameni – Adam și Eva…  după ce au primit darul de a distinge binele de rău și-au acoperit goliciunea cu frunze. Plastic vorbind ei ar fi parinții designului vestimentar. Apoi interesul omului în a alege materiale a crescut odată și cu nevoile de a se proteja de frig iar în epoca pleistocenă, neanderthalianul a început să folosească pieile de animale. Și astăzi omul nu și-a pierdut interesul pentru hainele de blană însă a început sa folosească mai mult pe cea ecologică, adică sintetică și nu de origine animală, sau chiar animal printuri pe diverse texturi - de la mătase la poliester și piele, cel mai la modă leopard print sau crocodile print. 

Culorile sunt stabilite în fiecare an, pentru fiecare sezon în parte – primăvară/vară; toamnă/iarnă. Cei responsabili sunt Asociația Caus și Compania Pantone. După ce studiază preferințele oamenilor în funcție de cumpărăturile făcute, evenimentele globale sau chiar particularitățile sociale și psihologice, aleg după lungi dezbateri vedeta sezonului. Unele culori rămân în trend chiar secole de-a rândul, datorită conotațiilor oferite. În antichitate era la modă culoarea verde. Egiptenii o extrăgeau din pietre de malachit și o foloseau ca fard pentru ochi sau ca bijuterii purtate pe post de amulete. În Imperiul Roman piatra la modă pentru bijuterii era smaraldul. Plinius cel Bătrân scria ca Nero folosea pe post de lentile, smarald tăiat fin prin care privea luptele cu gladiatorii. Mai târziu, în Evul Mediu, preferințele pentru culori s-au schimbat însă verdele a rămas printre favorite. Spre exemplu nobilii preferau culoarea roșie, în timp ce comercianții și bancherii preferau… verdele, iar culoarile terne și închise reveneau țăranilor.

În perioada Renașterii, în anul 1590, pictorul Cesare Vecellio editează prima enciclopedie de modă „De gli Habiti Antichi e Modérni di Diversi Parti di Mondo”. În 1672 scriitorul Jean Donneau Vise editează prima revistă de modă - Mercure Galant! Doamnele și bărbații de la curtea Regelui Soare (Ludovic) se informau în fiecare lună despre noi trenduri în modă, expoziții și spectacole de teatru din această celebră publicație ce a fost inspirație pentru revista „Ladies` Mercury” apărută în 1693 în Londra. 

În ceea ce privește hainele, gâturile femeilor sunt descoperite de decolteuri în formă de triunghi pentru a evidenția lungimea și delicatețea. După o perioadă întunecată din toate punctele de vedere - social, economic, cultural, epoca Renașterii aduce culorile vii, vesele în designul vestimentar atât pentru bărbați cât și pentru femei. Apar pantaloni scurți, și ornamentele pentru bărbați, corsete care ridicau sânii și crinolina care dădea volum rochiilor pentru femei.

În jurul anului 1800 apar perucile, ciorapii de mătase (strămoșii dresurilor de astăzi), mânecile strâmte la rochii și pliurile, pantofii cu toc.  În România se renunță la influențele orientale privind hainele, se adoptă rochiile cu crinolină, crinolinetă, corset, pălărie cu boruri largi și egretă (pene recoltate de la pasărea ce poartă același nume) sau chiar păsări împăiate pentru tinere, și bonetă pentru femeile în vârstă.

Pentru a se proteja de frig purtau pe dedesubt pantalonași până la genunchi, albi cu volane, dantele și funde.

Ca accesorii obligatorii apar umbreluțele de soare din dantelă cu mâner din argint, fildeș sau pietre semiprețioase și mânușile.

„Toaleta unei demoazele urmează a fi mai modestă decât a unei femei măritate, pentru că adevărata manieră de a-şi alege un bărbat este de a părea că are gusturi simple...’’ (Codul toaletei civile publicat la Bucureşti, în anul 1870)

Perioada interbelica este iconică în istoria modei. Nimeni nu ieșea din casă nearanjat, bărbații cât și femeile purtau pălării. Indiferent de vârstă și anotimp bărbații purtau costume la dungă și pantofi din piele. Femeile erau arbitre ale eleganței în rochii lungi, midi sau scurte până la genunchi. Hainele erau o extensie a mentalității si stării financiare. Dacă la țară hainele erau croite din in, cânepă, piele sau blană (în funcție și de anotimp) în casă, cusute mai bine sau în grabă, la oraș doamnele preferau rochiile cu talie cazută și materialele fine uneori transparente pentru partea de sus cusute la croitorii pe comandă sau de-a gata, denumite magazine de modă.

Costumele de baie spre exemplu erau formate dintr-o singură piesă, iar lungimea „fustiței” trebuia sa fie una decentă. De acest lucru se asigurau angajații speciali ai plajelor. De asemenea băile de soare fără costum se făceau numai la solarii.


În perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial moda se schimbă din nou. Dispare de pe piață nylon-ul, cauciucul și pielea pentru pantofi. Noul trend devine lemnul, așadar talpa pantofilor cât și gențile sunt confecționate din acest nou tip de material. Rochiile sunt scurte cu pliuri sau cute, taioarele sunt lungi încheiate cu nasturi, cambrate pe talie pentru a pune în evidență silueta, iar fustele drepte, strâmte sau chiar ușor evazate. În ciuda siatuației dramatice în care era România, culorile setate ca trenduri sunt cele vesele: roz ridiche, verde bob de mazăre sau galben lămâie. Austria este țara spre care priveau casele de modă și împrumutau influețe.

Dupa terminarea razboiului linia hainelor se schimbă din nou, sunt evidențiate bustul și șoldurile, la modă este silueta de tip clepsidră. Apar materialele sintetice pentru haine, iar crinoline este din nou în vogă.



În anii `60 rochiile cambrate, croiala simplă, rochiile cu paiete, rochiile de seara cu crinoline, motivele tradiționale românești erau la mare căutare. În ciuda vremurilor grele, a interdicției regimului comunist de a fi prea multă libertate în orice privință fie modă, călătorii, exprimare, etc. moda a ocupat un loc important în societate, și s-a încercat „a se ține pasul cu occidentul”. În perioada comunistă doamnele cu venit modest reușeau cu greu să fie moderne. Hainele făcute în fabrici erau sobre, un stil unic.  Însă unii români își făceau hainele la croitor. Celebra revistă Nekerman impunea trenduri noi în mica țară din vestul Europei. Așadar cu revista în mână, mergeau la croitor și comandau haine ca în occident!

Tot în jurul anilor `60 apare în România moda hippie! Haine realizate manual în casă, înflorate, pantaloni evazați pentru ambele sexe, bărbați cu plete și sandale. Tolerată o perioadă scurtă, devine non grata. Cei care intrau în atenția poliției pe stradă erau amendați, iar pantalonii evazați erau tăiați cu foarfeca. Fusta mini era râvnită de toate tinerele, însă nici acest trend nu durează prea mult, fiind interzis de regim. 

Apar și binecunoscuții jeanși, care devin un must have, rochiile lungi și mulate cât și pantofii sau sandalele cu talpă ortopedică. Jeanșii erau considerați de către regimul comunist un simbol al „decadenței occidentale”, se găseau la negru la magazinele numite consignația, iar valoarea lor era uneori echivalentă cu un salariu mediu. În scurt timp și acest articol de fashion a fost interzis.

Dresurile erau un alt accesoriu important în ținuta unei femeilor stilate ce înfrumusețau și protejau picioarele femeilor. Dacă se rupeau se duceau la remaiat. Cu alte cuvinte se cârpeau. Dacă se ducea un fir puneau o picătură de ojă și astfel stopau să se destrame țesătura. La fel se proceda și cu hainele uzate, se cârpeau.

Dintre designerii români ai anilor `80-`90 se remarcă Zina Dumitrescu, Liza Panait, Irina Schroter, Cătălin Botezatu, Doina Levintza. Au încercat și au reușit să revoluționeze moda românească, să îi ofere o identitate, să se distingă între curentele mondiale. 

Tot atunci un „must have” devin revistele Burda, cu tipare. Fiecare femeie avea în casă o astfel de revistă, iar dacă vroia să fie modernă cu un buget mic, croia și cosea singură propriile haine, chiar pentru întreaga familie. Multe tinere în acele perioade făceau venituri suplimentare din croitorie. Nu exista gospodărie fără mașină de cusut Ileana sau Singer!

Astăzi „cat-walk-ul” românesc este dominat de tineri ambițioși, creatori futuriști care aduc un suflu nou modei. Creațiile lor sunt purtate de artiști și oameni influenți atât în țară cât și peste hotare. În fiecare an moda evoluează cu o viteză amețitoare, apar texturi noi, combinații cromatice sau de materiale, se pune accent și pe reciclare. Influențe vechi revin însă într-o formă originală, stilizată, filtrată de sufletul și mintea creativă a noului val de designeri.

Amintim de Andreea Bădală - Murmur, Andreea Constantin - Rhea Costa, Stephan Pelger, lma Brăvescu - Noon,  Ioana Țăranu - Rad  PlayGround,  Alina Cernătescu. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *