AnaMaria Kovalciuc

AMK: Ai renunțat la cariera într-o corporație pentru a te dedica în totalitate artei. A fost greu sa faci acest pas? 

IP: Pasul îl făcusem demult mental. Deşi poate părea puţin ciudat, pandemia a fost cea care m-a determinat să fac pasul şi în realitate. Cred că nesiguranţa şi teama pe care le-am resimţit cu toţii la începutul pandemiei sunt cele care m-au obligat cumva la o introspecţie a realizărilor şi dorinţelor mele. Şi cred că abia atunci am realizat cât de importantă este această pasiune pentru mine şi cât de mult mă împlineşte şi mă bucură! Totuşi, după 16 ani de corporaţie, lucrând pentru unul dintre cei mai mari operatori de telecomunicaţii din lume dar şi pentru cel mai mare retailer on-line din Europa Centrală şi de Est, nu pot spune că a fost uşor. A renunţa la o carieră în care ai investit enorm de mult din tine şi care ţi-a adus multe satisfacţii personale şi profesionale nu este niciodată uşor. În acelaşi timp, teama de a renunţa la un viitor predictibil, cu un venit constant este o realitate care te poate ţine treaz noptea. Cu atât mai mult cu cât faci acest pas pentru a-ţi urma pasiunea pentru artă unde lucrurile nu sunt chiar atât de previzibile sau constante.

AMK: Vrem sa ne detaliezi cum era viața ta de corporatist? Ai menționat că îți aducea satisfacții, ai recomanda un job într-o corporație?

IP: Mie mi-a plăcut foarte mult! Am avut norocul să lucrez mai bine de 16 ani în unele dintre cele mai mari companii multinaţionale din ţară. Am învăţat foarte multe, m-am format profesional, m-am maturizat personal, am legat prietenii pe viaţă şi mi-am găsit dragostea, pe Dan, soţul meu. Cred cu tărie că experienţa pe care am dobândit-o în corporaţie m-a ajutat enorm să duc pasiunea mea pentru pictura şi la nivel de business. Corporaţia este cea care m-a format şi m-a determinat să privesc această pasiune şi cu un ochi critic, realist, din puncte de vedere business. Faptul că am reuşit să-mi construiesc un business din artă, să-mi consolidez o strategie de brand, marketing şi comunicare, să-mi fac cunoscută munca în mai puţin de un an de zile şi să am colecţionari mulţumiţi în toate colțurile lumii, sunt consecinţele vieţii de corporatist. Toate aceste bariere necreative pe care mulţi artişti le depăşesc poate mai greu, cu mai mult efort, pe parcusul a mai multor ani de încercări, pentru mine au venit foarte normal şi natural, m-am simţit cumva ca „peştele în apă”. Şi asta datorită experienţei dobândite în cadrul companiilor în care am lucrat.