All Posts by

AnaMaria Kovalciuc

Showing 54 Result(s)
articole si interviuri

Amiras del Tierra feminitate transpusă în lut

IMG_20200528_150156-01-02

Am cunoscut-o pe Alexandra la un eveniment de shopping în centrul orașului București în primăvară. Era ceva ce parcă nu se integra în peisaj. Creațiile ei, obiecte de artă purtabilă, ieșeau în evidență în marea de expozanți prin faptul că erau de o calitate înaltă, rafinate, demne de o expoziție într-o galerie de artă, nicidecum de un târg. Și pentru că la Asociația Anonymo Muza, pe care o conduc din 2012 am început un proiect de promovare a femeilor de succes, am realizat că Alexandra Popa, va fi unul din subiectele mele!

De profesie terapeut prin mișcare, sufletul ei vibra altfel. Sentimentul de neîmplinire a determinat-o să caute cheia spre fericire și astfel a luat naștere Amiras del Tierra… (un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc)

AnaMaria Kovalciuc: Vorbește-ne putin despre brand-ul tău... Ce anume te-a determinat sa te îndepărtezi de profesia ta și să alegi artele plastice?

Alexandra Popa: Înainte de a se naște Amiras Del Tierra a fost o dorință mare, o nevoie a sufletului meu de a se deschide, o nevoie a eului meu de a se manifesta artistic și autentic, în echilibru. Și veți înțelege pe parcurs la ce mă refer când zic echilibru. Această dorință a urmat unei perioade dificile în care mă simțeam plafonată și pierdută chiar, atât profesional cât și emoțional. Sunt un om care vede și simte mult, care își caută adevărul, liniștea și entuziasmul de a trăi, prin muncă, creație și iubire, dar cel mai important pentru mine este să fiu autentică. Îmi este greu să pun în cuvinte, dar dintotdeauna am simțit că sunt diferită, ciudată.. altfel. Până chiar am început să cred că sunt defectă și am pornit în căutarea problemei, să scormonesc trecutul, copilăria și relațiile, să-mi vindec traumele cu terapii, meditații, apă rece și parfumuri exotice :)Și a durat ceva, pentru că mă uit în urmă și abia acum pot pune cap la cap etapele, persoanele și momentele revelatoare și, cel mai senzațional lucru, cum am realizat care este cu adevărat problema și ce am de făcut, deși recunosc că m-am dat cu capul de ceva pereți înainte.

IMG_20200626_222206-01

Eram terapeut prin mișcare, de câțiva ani pornisem pe cont propriu brandul “Reeducare Fizică” cu țelul de a învăța oamenii să preia controlul propriului corp, printr-o abordare conștientă a principiilor fundamentale ale mișcării. Astfel am creat Atelierele de Reeducare Fizică, Arhitectura Corpului și Atelierele Pureflow - de postură și respirație, pe care nu le-am încetat dar le-am rărit și voi continua să le susțin cu entuziasm oriunde mă duc, pentru că pur și simplu îmi place să fac asta. Simt că ofer ceva valoros și oamenii apreciază informația și integrează practica. În plus mă bucur că și eu la rândul meu învăț din cunoașterea și întrebările lor, și prin aceste ateliere am cunoscut și m-am împrietenit cu oameni deosebiți.Cu toate că am ochi de inginer și minte de cercetător științific, am simțit întotdeauna că am chemare spre zona artistică și am crezut că mișcarea și dansul sunt calea mea, dar ceva nu se lega, nu ajungea încă în manifestare. Despre asta o să mai vorbesc la planuri de viitor.Atunci m-am oprit și m-am rugat.O rugăciune înălțată pentru a-mi găsi exprimarea artistică cât mai autentică. Și au venit răspunsuri, un șir de întâmplări binecuvântate, care au dus la ceea ce este acum Amiras del Tierra. O bună prietenă, Nicole, care a apărut în viața mea într-un moment important, îmi vorbește despre statuetele din cultura Cucuteni. Eu iau legătura cu o altă bună prietenă artist ceramist, Sanda (Sanda Ceramics) și îi spun ce vreau și ea îmi răspunde, mai în glumă mai în serios, să vin în atelierul ei și să îmi fac singură, că oricum mă duceam să țin un atelier de postură și respirație în orașul ei. Așa pun prima dată mâna pe lut. Este o poză aici cu prima piesă, o replică a unei statuete din cultura Cucuteni. Ce a urmat veți vedea. Ideea e că de atunci nu m-am mai oprit. Încă mă duc în atelierul Sandei ca să ard lucrările și vreau să-i mulțumesc și aici pentru îndrumare și mai ales că a făcut posibil ca eu să încep acest proiect fabulos al vieții mele.

106491532_279869830024327_7072213263212900947_n
AMK: Numele este exotic, te poartă cu gândul la tărâmurile iberice... Ce semnificație are și cum l-ai ales?

AP: Numele s-a născut natural plecând de la pseudonimul meu 'Aziz Amira'. Amira înseamnă prințesă în arabă și mi s-a părut că se potrivește perfect ideii mele de a modela corpuri de zeițe. Am adăugat și un element descriptiv, cu dublu sens - 'del Tierra' înseamnă fie 'din pământ / lut', fie 'ale pământului / ale Terrei'. Mi-a plăcut cum sună și așa a rămas. Am căutat și variante în engleză dar 'Captain Planet Amiras' a rămas să îl folosesc pentru alt proiect. :))Întrebarea ta m-a făcut să mă gândesc și mi-am amintit că este foarte posibil să fi fost marcată de călătoria în sudul Spaniei. O excursie în care am plecat singură, am vizitat multe locuri, și cel mai impresionată am fost de Granada și castelul Alhambra, unde s-a întâmplat ceva inedit. După ce am vizitat castelul, urma vizitarea grădinilor, iar ghidul ne spusese de 7 ori să avem grijă să nu pierdem biletul că trebuie să-l mai arătăm o dată la intrarea în grădini. Mi-am zis în gând: 'Ok, ok, am reținut, ok, nu trebuie să spui de 7 ori', dar poate era bine să mai spună o dată. Ce credeți? Am fost singura care și-a pierdut biletul. Tot grupul se uita cu așa milă la mine, nici mie nu-mi venea să cred că e posibil să nu văd grădinile. (De aceea am făcut o poză împreună cu o parte din plantele mele) 🙂 Am alergat prin castel, nu l-am găsit, am vorbit cu toți gardienii, am întrebat în stânga și în dreapta, dar nu se putea face nimic. Aș fi insistat și sigur aș fi reușit să intru, dar grupul meu mișuna deja printre rodii și magnolii, și până să intru eu, probabil trebuia să plecăm spre oraș. Ei bine, m-am liniștit și am rămas în zona de autocare și de magazine cu suveniruri. Era pustiu, liniște și pace, așa că intru într-un magazinaș gol goluț. După ce mă uit îndelung la toate mărunțișurile, hotărâtă că nu iau nimic, dau cu ochii de domnul vânzător, pe care sincer nu mi-l amintesc, dar care mi-a dăruit un magnet de frigider, neașteptat de simplu și frumos. Mi l-a întins zâmbind fără să zică nimic. Era un dreptunghi din ceramică cu un înscris în arabă. L-am întrebat ce înseamnă și mi-a scris pe un cartonaș - Great Allah. Dumnezeu e mare. Am păstrat cartonașul și am făcut cadou magnetul unui prieten musulman. Se întâmpla în 2013.

intrebarea 3

AMK: Majoritatea creațiilor tale îmi amintesc de Gaudi prin forme și sentimentele care se trezesc privindu-le. De unde te inspiri în arta ta decorativă?

AP: Tema principală în lucrările mele este feminitatea. Senzualitatea, forța și eleganța, împreună cu toate elementele din arhetipurile feminine, pe care le descopăr neîncetat cu mare bucurie în mine. Mă inspiră natura, viața, corpul, partea aceea sacră, pură din tot și din toate. Mă inspiră și mă ghidează nevoia de echilibrul între a fi și a face. Uite că revin iar la echilibru, și îmi amintesc că pentru asta m-am rugat, fix cu cuvintele astea, să trec din a fi, în a face, să manifest adevărul interior.Transpun ce trăiesc, ce simt, cred că ce consideră sufletul meu că e valoros, ajunge să se manifeste prin mâinile mele. Spun asta pentru că simt că mâinile și lutul comunică prin sufletul meu, nu prin mintea mea. Mă apuc de lucru și controlez doar prezentul, moment cu moment până când văd (simt și știu - starea de coerență) că piesa este gata. Uneori este gata atunci, alteori trebuie să o las ca să revin.Faptul că vezi ceva în lucrările mele asemănător cu formele și expresia lui Gaudi, în primul rând este un compliment senzațional, care mă bucură mult și îți mulțumesc!Leonardo Da Vinci și Gaudi sunt două figuri pe care ar trebui să le am în ramă în studio!Ce se poate simți în lucrările mele asemănător cu opera lui Gaudi sunt cel mai probabil inspirația religioasă, componenta sacră despre care am menționat și inspirația maură prezentă în opera lui, cultura arabă fiind foarte aproape de sufletul meu, mai ales acea perioadă în care sudul Spaniei a fost sub ocupație arabă, anii 700-1500.

Amiras del
AMK: Ne poți povesti cum iau naștere obiectele decorative sau accesoriile? Care este procedeul?

AP: În modelaj îmi folosesc mâinile, puțină apă și un cuțit. Destul cât să fac multă mizerie și de aceea lucrez de obicei în bucătărie. Nu cred că mi-ar plăcea să lucrez în altă parte decât acasă și deja devine clar că am nevoie de o casă cu bucătărie cât o sufragerie pentru că în ea îmi petrec aproape tot timpul. Dintotdeauna mi-am dorit o casă - atelier și asta am acum. Urmează să măresc spațiul și să am și un atelier în aer semi liber, unde să pot lucra și cu alte materiale.Lucrez în liniște de obicei dar se întâmplă să ascult și muzică, fără cuvinte, cu note rare, sau ascult natura sau traficul. Prefer anumite tipuri de lut, de culori închise pe care aleg de cele mai multe ori să îl las la vedere, să glazurez părți mici și detalii. Pentru detalii folosesc ustensile speciale, dar și obiecte banale, precum o scobitoare, un pai sau un creion. Adaug elemente estetice prin puncte, linii și simboluri care întăresc mesajul pe care vreau să îl transmit, pe care de fapt mi-l transmite forma piesei. Utilizez des spirala, semnul infinitului și triunghiuri, numerologia, iar din puncte și linii formez structuri organice care dau viață formei, scoțând la exterior modelul celular propriu fiecărei piese.

InShot_20200628_010054663
AMK: Te-ai gândit la expoziție personală de artă?

AP: Sigur că da. Gândesc o expoziție personală pentru sfârșitul anului acesta și una pentru 2021. Una va fi cu siguranță dedicată femeii iar cealaltă spiritualității, înălțării spiritului.Acum mă concentrez pe creație și dezvoltarea și creșterea vizibilității brandului. Îmi doresc ca lucrările mele să ajungă în casele oamenilor. Consider că sunt create pentru a fi ținute aproape, contemplate în tihnă, și prin asta sper să amintească de părți uitate și să inspire în crearea de ceva nou. Totuși prioritatea este prezența online, mai ales în această perioadă.

InShot_20200627_174616592
AMK: Unde te vezi peste 10 ani?Vi 
AP: Viitorul apropiat și natural pe care îl schițez deja este de colaborare în proiecte ce îmbină cunoașterea și pasiunea pentru corp și mișcare cu arta vizuală. Și mă refer la contopirea lucrărilor și a omului, prin arta fotografiei și a filmului. Viziunea mea artistică se coace latent de mulți ani și am încredere, acum că rotițele s-au pus în mișcare, că voi aduce împreună oamenii potriviți și resursele necesare pentru realizarea unor proiecte impresionante. Sunt un generator de idei și entuziasm și este foarte important pentru mine să lucrez cu oameni vizionari, să punem idei împreună și să aducem viziunile în manifestare.  De asemenea, în următorii ani mă văd aducând arta în spațiul public, în drumul oamenilor, la nivel de interacțiune, astfel încât să nu o poată ocoli. sez Visez să creez piese din ce în ce mai mari, din combinații de materiale naturale (pământ / lut, lemn, metal și plante) și integrarea lor în instalații care invită și au nevoie de prezența umană pentru desăvârșire. Să facem dintr-un pasaj sau într-o zonă pietonală un spațiu de trăire pentru miraculosul om, în care pasul încetinește, inima bate coerent și timpul dispare. Este nevoie de astfel de zone permanente în spațiul public. Consider că arta astfel integrată în viața de zi cu zi va aduce beneficii enorme calității vieții noastre. Frumosul, armonia, natura ridică vibrația locului și a conștiinței colective și individuale, iar asta înseamnă că o să zâmbim mai mult și o să muncim mai cu spor 🙂

Amiras
AMK: Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu au curajul să își îndeplinească visele? 
AP: Din experiența și cunoștințele mele, am ajuns la concluzia că nehotărârea omoară curajul. Atunci claritatea este primul pas în construirea oricărui vis. Claritatea vine din liniște și introspecție. Apoi conectare și ascultare. Urmează decizia și acțiunea. Este un proces care apoi se reia continuu. Pentru mine a fost o mare provocare stabilirea adevăratei clarități, pentru că am crezut că dacă eram pe un drum, pe el trebuie să mă regăsesc. Oricum, cum ziceam, este un process continuu în care cu cât suntem mai prezenți și dedicați, navigăm mai ușor spre visurile noastre. În practica mea de kinetoterapeut am învățat că durerea este o cerere de schimbare. Durerea, de orice natură ar fi ea, provoacă un disconfort și este în puterea și de datoria noastră să schimbăm statu-quoul. Există o cantitate impresionantă de surse - cărți, filme, cursuri, religii, terapii și studii științifice care vorbesc despre toate acestea. Avem libertatea de a alege, însă într-adevăr cel mai greu lucru este să alegem.  Aș vrea să închei prin a îți mulțumi pentru întrebări, la care mi-a făcut o mare plăcere să caut răspunsuri!Și cu un citat, neapărat și un citat 🙂 „Libertate omului este partea divină din el.” Petre Țuțea
Evenimente

Madame Sophie Safe Shopping II

Afis

Madame Sophie Safe Shopping II

Vara este aici! Un nou anotimp, culori și o nouă garderobă! Vă așteptăm la cea de-a doua ediție de târg on-line Madame Sophie safe shopping, pe platforma Facebook, cu noi colecții ale designerilor și artizanilor români. Din confortul casei, din vacanță sau chiar de la birou, este momentul să cumpărați local și să sprijiniți afacerile autohtone. 25 de expozanți selectați riguros vă vor prezenta noile creații!            

În fiecare week-end al lunii iulie între orele 10-12 se vor face postări cu produse chic, în tonuri vesele și de calitate, de la haine, la bijuterii, produse cosmetice și jucării la obiecte decorative pentru casă. Veți avea toate detaliile necesare achiziționării, atașate fotografiilor (preț, materialele folosite, dimensiuni, metoda de livrare, etc.). Comenzile se pot face direct la expozant oricând în week-end sau cursul săptămânii toată luna iulie.   

Unde? Platforma Facebook

Când? 4-5 / 11-12 / 18-19 / 25-26

articole si interviuri

Andreea Arju un Prometeu al Mileniului III

img-fashion-men-6_copy_1591217378_

După mai bine de 12 ani petrecuți în corporație, în domeniul financiar bancar, mi-am dat seama că trebuie neapărat să fac o schimbare. Am conștientizat că inima îmi zâmbea cu adevărat destul de rar și asta doar în weekend-uri sau în concedii, că zilele prea semănau între ele și că de fapt, trăiam o viață ce nu mi se potrivea. Mă îndepărtasem tare mult de copilul cu vise colorate ce fusesem odată. Mi-am dat seama că dacă voi continua să-mi trăiesc viața astfel, îmi va rămâne mereu un mare regret în inimă. Multe întrebări nu mi-ar fi dat pace: oare cum ar fi dacă aș arunca toate fricile minții și aș pleca în căutarea propriului drum? Oare cum e să zâmbești și luni dimineața? Oare cum e să faci toate lucrurile cu bucurie și în armonie cu propria ființă? Astfel în 2012, am decis să spun stop jobului din corporație, am urmat mai multe cursuri de design (de la Design de Încălțăminte la Design de  Interior) până când drumul m-a purtat la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, unde din primele 5 minute ale primului curs am simțit că asta îmi doresc să fac. Astăzi locuiesc în Sibiu, unde m-am mutat din București în anul 2019 pentru că mi-am dorit să fiu mai aproape de munți și de natură. Aici am propriul atelier de bijuterie, unde concep și realizez cu mare drag bijuterii unice din argint, bijuterii pline de emoție care aduc multă bucurie celor ce le poartă.

(un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc, jurnalist independent)

img-fashion-accessories1_copy_1591218796_

AnaMaria Kovalciuc: Când ai devenit maestru bijutier și de ce ai îmbrățișat această meserie?

Andreea Arju: Aww, prima întrebare și voi deja mă emoționați cu totul. Mă simt onorată, dar să știi că nu sunt nici pe departe vreun maestru. Sunt doar un om ce a ales acum câțiva ani ca ghid în viață să-i fie sufletul și care și-a dorit să zâmbească cât de mult, zi de zi iar după ce am luat această decizie, să știi că lucrurile s-au legat tare frumos și drumul m-a purtat către bijuteria de argint.  Cred că de fapt, sufletul nostru are deja toate răspunsurile la întrebările noastre, doar că, fiind prinși în agitația vieții și a lucrurilor pe care “trebuie” să le facem, cumva nu mai reușim să-l auzim. Iar când îl auzi, știi ce ai de făcut și care îți e menirea. Și descoperi de fapt ce te face să zâmbești în viață și ce îți dorești să faci. Și când începi să faci lucrurile cu drag, cu bucurie, cu recunoștință că le poți face, atunci toate îți ies așa cum trebuie. Pentru că fiind pe drumul tău, nu au cum să nu-ți iasă.

img-fashion-accessories3_copy_1591221765_

AMK: De ce ai ales argintul?

AA: Să știi că într-un fel, argintul m-a ales pe mine și nu invers. Niciodată aurul nu mi-a “vorbit”, niciodată nu am purtat bijuterii din aur. Sufletul meu dintotdeauna a vibrat la argint, de când mă știu. Pur și simplu, argintul îmi transmite ce anume să creez, pur și simplu există o comunicare între inima mea și acest metal.

img-fashion-accessories3_copy_1591220207_

AMK: Care este prima bijuterie făurită?

AA: Aaaa, de fiecare dată râd când îmi amintesc de prima bijuterie creată. Pentru că a fost un inel ce are în spate o poveste haioasă, al cărui design a ieșit atât de inedit și de special în urma unor multe multe greșeli. La acel inel, efectiv nimic nu mi-a ieșit din prima: ba am dat prea tare cu ciocanul și l-am strâmbat, ba am ținut flacăra prea mult și astfel o mică parte s-a topit, ba am îndoit mult prea mult sârma de argint care făcea parte din el, etc. Și țin minte cum, în timp ce îl lucram,  cei ce erau lângă mine în atelierul unde făceam practica, îmi ziceau că nu mai am ce să fac cu el, că trebuie să mă opresc, că sigur nu are cum să iasă ceva frumos. Dar am decis cumva să nu-i ascult, m-am gândit că e o experiență din care am multe de învățat și pur și simplu am continuat să îl lucrez cu bucurie și fără să mă iau prea tare în serios.  Vreau să îți spun că a ieșit un inel incredibil, unul din cele mai frumoase inele pe care le-am lucrat în toți acești ani, un inel care a fermecat foarte multă lume.Îl vedeți și voi în această poză, el este inelul meu special, bijuteria prin care am învățat o mare lecție de viață. Inelul acesta îmi aduce întotdeauna aminte că trebuie să treci peste obstacolele ce îți apar în cale și să o faci zâmbind. Mai ales cu încredere în tine și în propria ta intuiție.

img-fashion-accessories1

AMK: De unde te inspiri pentru modelele tale?

AA: Iubesc tare mult natura și de fiecare dată mă emoționez în fața creațiilor ei. Florile, copacii, nisipul, oceanul, vântul, munții, absolut toate mă fac fericită și îmi bucură sufletul. Și îmi sunt inspirație zi de zi.

poza_articol
img-fashion-accessories2_copy_1591221679_

AMK: Ești un brand cunoscut și iubit, însă unde te vezi peste 10 ani?

AA: Știu că vremurile în care trăim,  brandul, strategia  și marketing-ul sunt esențiale. Dar eu nu simt că sunt un brand. Sunt doar un om, extrem de fericit că poate să creeze și că poate face în viață ceea ce iubește atât de mult. Pentru asta să știi că sunt total recunoscătoare celor ce fac parte din povestea mea și care aleg să poarte bijuteriile create de mine. E o mare emoție pentru mine să știu că pot aduce un strop de bucurie celor din jur, prin bijuteriile pe care le creez. Unde mă văd peste 10 ani? Sunt prea multe necunoscute ca să cred măcar și pentru o secundă că am acest răspuns. Cred că știi vorba aceea... dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale. Așa că pot doar să sper că și peste 10 ani inima îmi va zâmbi și că viața mea va fi în continuare despre frumusețe, armonie și bucurie.

AMK: Ce sfat ai avea pentru cei care nu au curajul să își îndeplinească visele?

AA: Acum, gândindu-mă la toți acești ultimi 8 ani de când am ales să-mi urmez inima, să știi că sfaturi nu pot da. Fiecare are drumul propriu, propriile lecții de învățat și obstacole de depășit. Suntem cu toții diferiți și nu cred că există o “rețetă” exactă. Dar atâta timp cât suntem sănătoși, avem deja în noi toate resursele necesare pentru a fi fericiți și pentru a ne găsi calea. Cred că primul lucru pe care trebuie să-l aflăm este cine suntem cu adevărat. Pentru că noi venim pe acest Pământ înzestrați cu tot ce ne trebuie pentru a trăi o viață frumoasă și armonioasă dar de multe ori uităm ce ființe incredibile suntem și de câte lucruri suntem în stare. Pentru că din păcate, mintea noastră are extrem de multe frici care glăsuiesc destul de tare. Și da, drumul acesta, către propria fericire e unul cu multe necunoscute, poate cu multe riscuri. Aici intervine, liberul arbitru al fiecărui om. Ce alege? Să rămână în același loc, zi de zi, în zona lui de confort care e călduță dar niciodată extraordinară?  Sau să pornească pe un nou drum, care va fi plin de surprize, spre propriile vise? Iar dacă reușește să facă primul pas, drumul cu siguranță i se va așterne în față.

img-fashion-accessories2
www.arju.com
articole si interviuri

Dana Sabău între nori și crochet

99353181_3049409125082233_8415784616018837504_n

La 1 iunie fac 27 de ani de zbor... Mi-am dorit să lucrez în aviație de când aveam vreo 6 ani. Țin minte că m-a dus tata de un 1 iunie la aeroport, se difuzau desene animate color (acasă aveam tv alb-negru). După desene știu că am mers la restaurantul aeroportului, se vedeau avioanele pe platformă. Arătau ca niște păsări mari, mari...

I-am spus tatei că eu când voi fi mare, acolo o să lucrez. Ce a mai râs tata...

Dar pentru că nimic nu e întâmplător, când credeți că am avut prima cursă? 

...1 IUNIE 1993...

Am cunoscut-o pe Dana în urmă cu aproape 2 ani. Pasiunea pentru handmade ne-a apropiat și am început să aflu mai multe despre ea și minunatele lucruri care îi ies din mâini. Faptul că este stewardesă m-a surprins, într-un mod foarte plăcut! Ce comori minunate se ascund în oamenii frumoși pe care îi întâlnim din întâmplare! (AnaMaria Kovalciuc, jurnalist independent.)

img-fashion-accessories1_copy_1590325431_

AnaMaria Kovalciuc: Când te-ai apucat de handmade, și de ce?

Dana Sabău: Am învățat să lucrez în copilărie, aveam până-n 10 ani. Bunica mea din partea tatălui, „mamaie munte” - așa îi spuneam eu, lucra mereu: torcea, țesea, croșeta, tricota. Îmi amintesc căsuța cu perdeluțe și cearceafuri tivite cu dantelă făcută de ea. I-am spus într-o zi să-mi arate și mie, mi-a pus vreo 10 ochiuri pe andrele și m-a învățat. Știu că din 10 am făcut 20, și că am strâns așa de tare ața că nu mai puteam mișca nimic. Dar acela a fost începutul...De croșetat, am învățat la școală, doar pașii de bază. În perioada adolescenței mele se purtau tricotajele. Mi-am făcut un pulover gros din lână netoarsă care avea pe toată partea din față un cățel alb. Apoi o perioadă de timp nu am mai lucrat. Până într-o zi când mi-am pierdut fularul preferat.Mi-l cumpărasem de la New York, era ca o eșarfă cu glugă (țineam tare mult la el)! Și cum n-am găsit nicăieri , am zis că trebuie să-mi fac eu. Între timp apăruse internetul în viața noastră și acolo am găsit multe modele și tutoriale din care m-am inspirat. 

Așa am descoperit corșetatul care a devenit o mare pasiune!

97721464_247268366540202_1962608434306088960_n
img-fashion-accessories2_copy_1590328352_

AMK: Ce reacție au avut familia și prietenii când au aflat de această pasiune a ta?

DS: Deși cei din familie mă mai văzuseră migălind la câte ceva din când în când tot s-au mirat. prietenii și mai și... Toți mă întrebau ce legătură are aviația cu croșetatul. E simplu: frumusețe și culoare!În timp s-au obișnuit. Mai ales că nici în concedii nu mă despart de croșetă. Pur și simplu mă relaxez lucrând. Așa că în mașină, pe plajă, la cafea dimineața, chiar și în avion atunci când sunt pasager, de cele mai multe ori croșetez.

img-fashion-accessories3

AMK: Cât timp îți ia pentru a realiza un produs?

DS: Depinde foarte mult de produs și de mărimea proiectului. De la câteva ore pentru o brățară sau o decorațiune de Crăciun, până la zile sau chiar săptămâni pentru o bluză sau o jachetă. Recordul de timp l-am stabilit când mi-am făcut un pardesiu, a durat aproape un an! Însă l-am lucrat în timpul liber printre zboruri și alte proiecte mai mici. Așa că nu există o durată anume de execuție. Îmi amintesc că eram pe plajă, am găsit o piatră drăguță și am „îmbrăcat-o” cu niște resturi de fire de la bluza pe care o lucram în momentul acela. A devenit un cadou inedit pentru proprietarii vilei unde eram cazată, care au fost încântați de așa suvenir.Deci, asta este frumusețea lucrului de mână. Posibilitățile de exprimare sunt infinite. Doar trebuie sa îți lași imaginația să... zboare!

img-fashion-accessories5

AMK:: Cum îmbini job-ul cu această pasiune?

DS: Îmi iubesc meseria și o consider cea mai frumoasă din lume. Iubesc și avioanele, le consider însuflețite, toate au nume și desigur, am și eu unul preferat. Acolo sus printre nori găsesc culori și nuanțe care mă inspiră pentru lucrările mele. Le-am „pus” în șaluri, în accesorii sau în rochii de vară.Apusurile și răsăriturile văzute din avion, încă mă impresionează chiar și după atâția ani de zbor. În perioada de vară când zborurile sunt mai multe, nu prea am timp pentru croșetat. Așa că zilele libere, concediile sau zilele mai puțin aglomerate, le dedic pasiunii mele.

img-fashion-accessories2_copy_1590333690_

AMK: Faci parte dintr-o comunitate de acest gen?

DS: Sunt înscrisă în diverse grupuri de croșetat sau de handmade unde pot face schimb de idei și de experiență cu cei  pasionați de acest domeniu.  

AMK: Ai participat la concursuri sau evenimente dedicate crochet-ului? 

DS: Nu am participat la concursuri însă am descoperit ceva foarte drăguț la Viena, într-o cafenea din parcul de la Schonbrunn. Aveau „cutii pentru croșetat” care conțineau ață, croșete și câteva instrucțiuni. Cât timp savurai cafeaua puteai crea un fluture, o floare cu care să împodobești stâlpii îmbrăcați în hăinuțe croșetate.  

97623944_308482873475958_8786970400002146304_n
img-fashion-accessories4_copy_1590330921_

AMK: Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu au curajul sa își îndeplinească visele?

DS: Cel mai bun  sfat este ca fiecare să facă așa cum simte. Suntem diferiți, gândim și simțim diferit. Însă este păcat să renunți la un vis, indiferent că este vorba de un job sau o pasiune. Este important să visezi, dar și să-ți urmezi visul. De altfel pagina mea de Facebook se numește Dannys Dream Crochet, tocmai pentru că exprima visul de a avea un colțișor unde să-mi expun creațiile și de asemenea un loc unde ceilalți să poată găsi ceva la care au visat. Inspirație pentru un vis, pentru casă sau pentru suflet...