Showing 19 Result(s)
articole si interviuri

Onna Gall – sustenabilitate și responsabilitate

Simona Geaca





Onna Gall este despre creativitate, sustenabilitate și responsabilitate. 

Din ce în ce mai mulți designeri realizează importanța reciclării materialelor și impactul waste-urilor asupra mediului. Din resturile ce rămân după croirea unui anumit tipar se pot naște proiecte foarte interesante și inedite, iar creațiile din colecția Amalgam sunt dovada acestui lucru.

Linia ținutelor create de Simona Geacă, fondatoarea brand-ului Onna Gall este feminină, menită să pună în evidență formele și să ascundă defectele. Sunt potrivite pentru orice tip de talie și ocazie, de la ținuta pentru office până la evenimente importante ca Noaptea Designerilor! 

(un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc)


     Cum a luat naștere brand-ul Onna Gall? De ce acest nume?


Se spune că fiecare om este născut cu un scop în viață; poți ajunge la el mai devreme sau, pe drumuri sinuoase, mai târziu. Îi putem spune și sens. Onna Gall este parte din sensul meu și reprezentarea artistică a propriei personalități; denumirea brandului este inspirată din numele meu.


Onna Gall înseamnă și sustenabilitate, reciclare, protecția mediului. Vorbește-ne despre proiectele tale Amalgall și  PaINT YoUR Top.


Sustenabilitatea nu mai reprezintă un trend, ci o necesitate.  Fiecare dintre noi poate fi o resursă valoroasă prin fiecare mic pas pe care îl facem către susținerea unui mâine mai bun. Resturile de țesătură rezultate în urma procesului de producție sunt folosite pentru creații noi, perfect purtabile. Rezultatul este de fiecare dată unul surprinzător cu o unicitate atipică dată de țesătura finală.

PaINT YoUR ToP este primul proiect experimental care satisface mai degrabă o emoție prin mesajul pe care îl poartă. Și asta înțeles mot a mot. Pentru că fiecare pictură reprezintă  dorința sau gândul purtătorului, celui care a comandat produsul și implicit ilustrația. Este un proiect custom made în totalitate și este lansat în colaborare cu ARTpi (https://www.behance.net/artpi).

Și pentru că una dintre valorile Onna Gall este să susțină cauze sociale, PaINT YoUR ToP a fost afiliat programului Salvați Pădurile Carpatice dezvoltat de WWF Romania și campaniei Culori pe cale de dispariție. Procent din vânzări a fost donat acestei cauze.

3

     Cărui tip de femeie se adresează creațiile tale?


Unei femei puternice; și spun asta fără a fi neapărat feministă. Femeile au fost și sunt ființe uimitor de puternice; jonglează între diversele taskuri  zilnice cu o eleganță de felină. Eu cred în femei. Și în aceași măsură cred și în puterea hainelor de a schimba starea de spirit. Pentru că atunci când te îmbraci frumos, te simți bine, te simți mai încrezătoare să faci toate lucrurile pe care trebuie să le faci. Onna Gall creează pentru aceste doamne ținute destul de versatile încât pot fi purtate în toate instanțele unei zile.


      Care este colecția ta de suflet?


Citeam de curând un interviu cu un guru designer care spunea că dacă încă îți mai place prima colecție e o problema😊 Îmi asum asta și spun că sunt încă atașată de prima colecție, poate pentru că a fost pregătită cu oarecare inocență. O dată intrată în business, lucrurile s-au schimbat semnificativ.

     Când vine vorba de inspirație în creatiile tale, de unde vine ea?


Însăși viața e inspirație. De la prima rază de soare care crează umbre pe perete, la aerul rece al dimineții, la pata de cafea vărsată pe agendă;  toate aceste jocuri de forme și senzații pot fi transpuse cu  creativitate în obiecte de îmbrăcăminte.  Apoi prin joc, jocul cu țesătura. Și prin greșeli; am transformat destul de multe greșeli în creații noi încât să trec în job description: a greși este obligatoriu! 

4

     Cum te-a afectat pandemia când vine vorba de inspirație și puterea de a crea? Dar asupra afacerii tale, a avut vreun impact negativ marea problemă globală?


Cum spuneam mai sus, atunci când îți găsești sensul și te așezi pe drumul tău, factorii externi nu te mai zdruncină atât de tare. Poate ceva mai multă monotonie zilele astea…

Cât despre aspectul financiar, când am schimbat macazul de la advertising la fashion design (= a se citi în cazul asta „croitorie”), m-am gândit că uite, am în sfârșit o meserie, fac ceva concret, pot supraviețui și pe timp de război, că doar toată lumea trebuie să se îmbrace😊. Dar, da, loviturile sunt mai puternice întotdeauna pentru cei mici. 


      Ce surprize ai pregătit în noua colecție pentru consumatorii de fashion?


Ca și până acum, voi merge pe aceași linie de ținute confortabile, materiale plăcute la atingere, finisaje delicate, păstrând o linie fină de eleganță și mister. 


      Ce planuri ai pentru anul viitor?


Să fac un master în risk  management 😊

Apoi, să lucrez în continuare, să dezvolt brand-ul, să rafinez partea de design, să mă specializez și să dezvolt proiecte experimentale: mă gândesc de mult timp la o țesătura proprie, obținută prin vopsire manuală sau imprimare digitală. Nu m-am decis încă. Sky is the limit!

https://onnagall.com/
articole si interviuri

Miracolore by Afrodita Blasius

95798606_2639851139670678_2036432655767044096_o




Minimalismul este un curent ce a apărut în anii `60 însă continuă să fie în trend chiar și acum în mileniul III. Bijuteriile create de Afrodita Blasius au adoptat acest stil, pentru femeia modernă, energică, care nu pune preț pe materiale prețioase ci doar pe design și felul în care îi completează ținuta. 

În continuare vă invit să citiți un interviu cu Afrodita Blasius, designerul care a reușit să se afirme în valul nou de creatori, să expună la Romanian Jewelry Week și să participe la cele mai bine cotate evenimente de shopping bucureștene.

(articol de AnaMaria Kovalciuc regizor art.)


Pasiunea pentru piele pare să vină din familie. Sora ta este creator de genți… tu designer de bijuterie contemporană. Cine v-a insuflat acest lucru?


Sora mea e mai mare, și fiind o soră mai mare, bineînțeles că ea a dat direcția :).  Ea a început acum aproape 10 ani să creeze genți, și cu resturile ei de piele m-a îmbiat să ma joc și eu, să fac ceva care să îmi însenineze serile după muncă. Și din joacă, cu piele, cu vopsea... în jumătate de an am fost la primul târg împreună.


Care din proiectele comune este cel mai drag?


Seria de genți picatate cu orașe. Ne plac amândurora călătoriile, așa că nu am stat mult pe gânduri să începem colecția. 

Cărui tip de femeie i se adresează bijuteriile tale?


nd m-am luat mai în serios, mi-am propus să fac bijuterii neconvenționale, dar care să poată fi purtate la ținute mai lejere... un fel de converși colorați… Mă gândesc la femeile pentru care bijuteria nu e ceva prețios, material, ci înseamnă mai mult o stare de spirit, un accesoriu colorat care îi aduce zâmbetul pe buze...


Aș vrea să ne vorbești despre ultima colecție. De unde a venit inspirația și ce reprezintă?


Ultima colecție a plecat din ideea sferei și a semisferei ca și formă abstractă, ce se transformă și se intersectează cu alte forme și culori. 


Ultimul eveniment major la care ai participat a fost Romanian Jewelry Week. Povestește-ne despre această experiență.


A fost o experiență unică… Și o doză imensă de energie într-un an extrem de low energy. Ca participant, m-am simțit onorată în compania unor 

designeri mari și foarte talentați din întreaga lume. E minunat să vezi lumea încântată de bijuteria contemporană admirând și privind cu atenție fiecare vitrină, fiecare piesă… Ca vizitator, a fost o săptămână plină de inspirație, de vibrație și culoare.

Care sunt tendințele lui 2021 când vine vorba de bijuterie? Cum vor arăta noile colecții Miracolore?


Sunt departe de a fi un predictor de trenduri... m-aș bucura ca lumea să continue să poarte bijuterii, chiar dacă o vreme vor fi vizibile mai ales pe ecranele calculatoarelor și de la brâu în sus...

Noile colecții Miracolore vor explora mai departe pielea, am în lucru o colecție de piese din piele combinată cu metal și lemn, în forme organice, inspirate de natură, depășind un pic perioada de alb/negru din acest an.


Pentru că am tot vorbit despre artista din spatele brand-ului Miracolore, cum este omul Afrodita Blasius? Când nu face bijuterie, cum își petrece timpul, ce cărți citește, ce muzică ascultă?

 

Când nu fac bijuterie, învăț și predau marketing. În ultima vreme am trecut de la ficțiune la non ficțiune, memorii, cărti de specialitate.. și multe cărți de artă.

Fac plimbări cu câinii - pe unul îl mai iau cu mine și la cursuri... 


Ce sfat ai da tinerelor noastre cititoare, atât consumatoare de fashion de calitate cât și aspirante în acest domeniu?


Să aibă curaj în a-și găsi și exprima individualitatea. 


https://miracolore.ro/
articole si interviuri

Metal Poetry by Cristina Dinu – Vând povești, obiectele sunt bonus

123902933_1232448997138225_7912105639827083245_o






Unii oameni sunt o sursă nesecată de inspirație. Forța lăuntrică și harul îi face să strălucească în întunericul numit nonvalori, îi face să se delimiteze și să devină lideri spirituali. 

Cristina Dinu este un astfel de om. Am avut privilegiul să o cunosc cu ocazia Nopții Designerilor. La început m-a surprins domeniul ei de activitate, care până acum îmi părea potrivit pentru un bărbat, nicidecum pentru o femeie, întruchipare a fragilității fizice. 

Cristina mi-a demonstrat că nu există bariere fizice între sexe. Femeile sunt la fel de puternice ca bărbații și pot suda, sculpta în metal prin metode neconvenționale sau pot conduce un motor și participa la race-uri la fel de bine!

(un interviu de Anamaria Kovalciuc, regizor art.)

Într-adevăr ceea ce creezi tu în metal este o poezie…! Când ai descoperit acest talent sau pasiune devenită realitate și job?


Este o poveste lungă, cam de 365 de pagini cât are cartea pe care am publicat-o, plus ceva extra.

Nu a fost la nici un moment o pasiune. Am început să lucrez în acest domeniu pentru că a fost cea mai rapidă metodă prin care să-mi pun o pâine pe masă. Habar nu aveam cum să țin o bormașină în mână, dar am făcut intermedieri în timpul cărora am furat meserie. Am acceptat lucrări pe care nu știam cum să le fac și am învățat din mers. Am făcut trocuri de muncă pentru scule și apoi am făcut lucrări gratis să învăț să folosesc sculele. Din cei 12 ani de activitate, opt ani am acumulat informații și în ultimii patru am adunat scule și am aplicat, respectiv învățat să le folosesc.

Un cumul de mai multe întâmplări m-a făcut să încerc să creez și apoi nu m-am mai oprit pentru că întotdeauna au existat oameni care au văzut 

1

mesajele din spatele obiectelor.  Acum nu sunt lăsată să mă opresc pentru că ajung mulți oameni la mine care vor propriile lor povești și nu au găsit meșteri dispuși să le aducă la viață. Bucuria clienților mă ține în atelier și îmi dă aripi.

Nu e job pentru că am întreținut această meserie din alte joburi. E un stil de viață pe care l-am urmat din necesitate, de care am vrut să scap și pe care acum îl apreciez pentru că mă ajută să aduc un plus de valoare.

Pasiunea mea nu stă în ceea ce fac practic în atelier ci în poveștile pe care îmi place să le trimit în lume. Vând povești, obiectele sunt bonus. Atelierul mă ajută să dau „chip” poeziilor și poveștilor ce se scriu în mine.

Paste HTML code here...

Aducându-ți aminte de anii studenției, povestește-ne un eveniment memorabil, despre un profesor care poate ți-a fost mentor…


Sincer de la grădiniță până la master am căutat și dezvoltat metode tot mai rafinate prin care să iau note bune lipsind în nesimțire de la ore. Din trei ani de facultate plus doi de master, dacă cumulez prezența mea la ore, scot maxim 60 de zile.

Nu am evenimente memorabile și nici mentori din cadrul sistemului de învățământ parcurs de mine, toate aceste lucruri le-am găsit de partea cealaltă a clădirilor.

Sunt fizician chimist ca profesie. În facultate (Fizică Medicală) mi-au plăcut orele de nucleară, de laseri și de genetică, dar profesorii respectivi au fost buni dascăli, nu mentori. Întodeauna mentorii mei au fost autorii cărților citite și oamenii cu care am interacționat. În școală mi s-a cerut să fiu ceea ce se vrea de la mine, iar eu am refuzat să renunț la propria mea persoană. N-a fost ușor, dar a meritat!

Apropos de artiști, așa cum ești și tu… Theophile Gautier avea o teorie într-unul din romane. Artiștii sunt de fapt îngeri orgolioși trimiși pe pământ pentru a se confrunta cu mizeria condiției umane. Prin artă ei încearcă să înfrumusețeze această lume și să regăsească paradisul pierdut. Am văzut că și tu îți petreci o parte din timpul tău de artist plastic în biserici restaurând. Cum a început acest proiect?


Lumea este superbă și perfectă așa cum este, nu are nevoie de nici o înfrumusețare pentru că este splendidă. Cred că, de fapt, prin artă sunt ajutați oamenii să-și deschidă ochii și sufletele la lume și să o trăiască. Iar arta a fost inițial „știința” ce a dus la mari descoperiri și revoluții în nenumărate domenii. Face lumea un loc mai ospitalier și oamenii mai prezenți în prezent.

Iubesc să restaurez obiecte pentru că au la fel de multă valoare ca și cărțile. Spun povești, sunt un simbol, contează nespus într-un anumit 

context. Prin restaurare am extraordinara satisfacție că ajut viitorul să primească valori din trecut. Întotdeauna mi-am dorit să nu trec prin viață ca o bufniță în zbor... fără nici o urmă. Am convingerea că nu exist doar pentru mine și am astfel o obligație morală față de viață, de oamenii din jur și mai ales pentru ce vor găsi cei ce vor veni.

N-am înțeles niciodată hedonismul și egocentrismul în trăit, e suficientă o secundă să privești în jur ca să înțelegi că tot ceea ce avem în clipa asta, există pentru că au fost visători ce și-au dedicat viața lumii, viitorului. Simt aceeași continuă nevoie de a arde pentru a lăsa ceva în urmă.

5

Ești un artist și o personalitate complexă! Vorbește-ne despre cartea pe care tocmai ai lansat-o!


Am câteva cărți începute, dintre care una este aproape gata. Am visat să public, am fost încurajată să fac acest lucru și m-am aruncat în piață cu autobiografia pentru că am zis să mă prezint întâi, să cunosc și eu această lume și abia apoi să arăt ce pot face.

Din punct de vedere literar este un mini dezastru, dar așa și trebuie să fie, pentru că am scris-o ca și cum i-aș povesti cuiva la o bere: haotic, cu idei aruncate aiurea și cu reveniri dese asupra unor aspecte. E nebun de naturală. E șocant de sinceră.

Nu este o carte motivațională, deși numele îi dă această tentă. Titlul reprezintă „marea mea descoperire” în urma unor ani de grele încercări și anume că trebuie să ajungi în acel punct în care să vezi și să accepți că ești nimic, pentru că abia de acolo viața începe să existe în toată splendoarea ei.

Am început-o prezentând oamenii deosebiți din viața mea, iar pe parcursul ei apar și alții la fel de frumoși. În toate paginile, m-am dezbrăcat de jenă și am prezentat majoritatea evenimentelor cu maximă sinceritate indiferent de gravitatea lor. Le-am detaliat ca stări și ca impact în contextul vieții din România. Am subliniat lecțiile învățate, iar când am încheiat-o mi-am dorit să fiu pentru cititor trei lucruri: exemplul negativ ce nu trebuie urmat și astfel să se ferească de experiențele urâte prin care eu am trecut, dovada că se poate mai rău și astfel să i se pară propria viață mai frumoasă și cel mai important că există oameni în lumea asta care acceptă că suntem firavi, imperfecți, răniți și că avem nevoie de înțelegere.

Mi-am dorit să atingă un singur om și am avut surpriza să ajungă netrunchiată la foarte mulți. Am o mulțime de mesaje de la cititori care mi-au povestit că au plâns, că s-au simțit înțeleși, că i-a ajutat să se trezească și să-și reorganizeze valorile. Mă bucur nespus că am avut ocazia să trec prin dezastre și astfel să fiu alături de câteva persoane în momente cheie din viața lor.

Care a fost expoziția ta de suflet?


O am acum în atelier.

Am avut evenimente frumoase la care am participat și chiar mi s-au organizat expoziții superbe în Câmpina de către Coffe Shop și Club Femina, dar expoziția mea de suflet este cea pe care o am acum în atelier.

Este chiar la intrare și e primul lucru pe care îl vede cineva când trece de ușă. Ador mirarea și încântarea de pe fețele lor. Nefiind într-un cadru oficial, oamenii sunt relaxați și naturali în reacții. Acordă timp obiectelor și nu se grăbesc să le parcurgă pe toate ca să lase loc liber altora. Sunt momente magice pe care le trăiesc alături de ei.

Pe de altă parte este o zonă care mă motivează, îmi arată evoluția. Am primul obiect creat și altele intermediare. Le privesc uneori și-mi reamintesc că pot tot mai mult.

În poză este o mică parte din expoziție care cuprinde și biblioteca în care am aproape 4 mii de volume de cărți. Pentru a o vedea pe toată, sunteți invitații mei. Cafeaua este din partea casei.

6
7

Trăiești literalmente într-o lume a bărbaților, ești neînfricată, folosești aparatul de sudură, faci parte din grupul motocicliștilor, cum este această lume?


Trăiesc printre oameni. N-am avut niciodată capacitatea de a eticheta umanitatea dup gen, statut, formă etc. Discut cu omul și văd poveștile lui de viață, percepția lui asupra lumii, ce am de învățat de la el și ce îi pot oferi eu pentru lecții. Nu trăiesc într-o lume a bărbaților ci într-o lume a oamenilor. În jurul meu sunt persoane de ambele sexe și de toate vârstele.

Nu știu dacă sunt neînfricată, de multe ori pericolul este mai mult o problemă ce trebuie rezolvată și nu am timp să-mi fie frică. Dincolo de acest lucru, viața este prea bogată pentru cât de scurtă este și prefer să experimentez toată paleta sentimentelor decât să ratez ceva din cauza 

fricii. Dacă nu fug de durere nu înseamnă că nu îmi este teamă ci pur și simplu în masochismul meu, ha ha, am învățat că în mijlocul lucrurilor dureroase sunt cele mai frumoase povești și la final de experiență sufletul devine mai blând, mai înțelegător.

Folosesc aparatul de sudură pentru că la cele două mâini stângi ale mele, metalul este singurul care poate fi reparat după ce-l stric, iar într-un final reușesc să spun o poveste. Să spunem că m-am adaptat la incapacitățile mele și le-am transformat într-un atu.

În lumea moto am pășit la vârsta de 16 ani, când mi-am luat prima motocicletă și permisul de conducere. Realitatea este că ce am astăzi și cine sunt, este un produs al acestei lumi. Când am pierdut tot, inclusiv acoperișul de deasupra capului, în această lume am găsit variantele să mai trăiesc și mâine încă o zi. E o lume frumoasă și pestriță. Nu știu dacă motocicleta schimbă omul sau oamenii un pic altfel au inclinație spre acest stil de viață, dar o semnificativă parte dintre motocicliști sunt oameni buni de puși la rană. Poate o fi acest vals la braț cu moartea, care îi face pe motocicliști să fie mai plini de viață, mai prezenți, mai implicați și mai umani.

8

Cum arată Muza care te inspiră? Am văzut pe canalele de socializare că le vorbeai prietenilor virtuali despre ea. Ce fel de entitate este?


Ha ha. Este greu de spus în câteva cuvinte, răspunsul la această întrebare. Muza mea este o energie în sine, o „entitate” de sine stătătoare, cu „personalitate” puternică, iar eu sunt veșnic supusă nebuniei ei. Scriu cărți și nuvele cu mare viteză pentru că îmi dictează. Când încep să gândesc sau să analizez ce am scris, fuge. Compun obiecte fără să fiu prezentă. Cum devin conștientă de ceea ce fac, dispare. „Prezența” ei îmi impune să uit de mine, să nu gândesc.

Am fost nevoită să analizez această „inspirație” pentru a putea explica altora, altfel nu m-aș fi întrebat asupra originilor ei. După multă introspecție, pot spune că este un produs combinat al sutelor de cărți citite, al miilor de povești de viață depănate de cunoscuți și străini și al intenselor mele trăiri. Cărțile au adus cuvintele, conceptele cu ajutorul cărora imaginația a prins aripi, lăsându-mi mintea să zboare tot mai departe cu fiecare nouă informație, iar poveștile mele și ale altora mi-au înfipt picioarele ca niște rădăcini adânci în pământul realității.

În același timp, tot ea este și Echipa mea de Spiriduși care mă ajută în atelier dar și Legiunea mea de Demoni care mă ajută în bătăliile vieții.

Prima cărămidă a acestei abilități, numită „Muză” sau „Inspirație” este lectura. Prin cărți trăiești nenumărate variante și versiuni de vieți și astfel terenul interior devine fertil pentru plantațiile înfloritoare ale imaginației.

9

Ești o fire romantică în ciuda aparențelor - femeia de fier, iar acest lucru se vede în lucrările tale. Povestește-ne istoria celei mai dragi lucrări. Din ce simțire a sufletului tău au țâșnit ideile ce au prins contur în metal?


„Excruciating” este lucrarea mea de suflet.

Mult timp m-am gândit asupra formei care să descrie cât mai bine tumultul interior al unui om prea deschis într-o lume prea închisă. Într-o zi m-am apucat de treabă stând concentrată pe ceea ce simt privind în mine și spre lume.

Sunt percepută ca fiind o persoană puternică, prin natura meseriei, datorită pasiunilor și pentru că am renăscut de nenumărate ori din propria-mi cenușă. Dar, este o percepție eronată. Sunt o persoană care și-a dezvoltat nenumărate abilități în varii domenii. Aceste abilități sunt un efect al vieții un pic mai grea și mai complexă pe care am avut-o. Bagajul de informații și capacitățile mele de a face multe lucruri nu înseamnă că sunt o persoană puternică... sunt doar un om abil. Intern, sunt chiar la polul opus, o fire prea sensibilă pentru propriul meu bine.

Privind în afara mea, văd că viața cu toate greutățile și nedreptățile, este o experiență magic de frumoasă, însă în mijlocul ei oamenii au obiceiul să complice lucrurile pentru cele mai banale motive. Suntem călători nu doar prin timpul oferit sau prin viețile altora, suntem cu bagaj de mână chiar prin propria noastră viață. Sunt atât de multe lucruri de simțit, atâtea memorii de colecționat și atâtea experiențe de transmis, încât timpul devine prea scurt să mai fie pierdut cu răutăți gratuite și țeluri inutile. 

Combinând cele două idei de mai sus, a luat naștere „Excrucianting” ca rezumat la: Mă sfâșâie răutatea și concurența războinică pentru niște „resurse” realmente inutile, pentru „câștiguri” iluzorii. Goana oamenilor după himere îmi zgârâie ființa. Îmi doresc pentru umanitate să se sature de propria-i durere autoindusă și să atingă simplitatea și bucuria de a trăi, absorbind tot miracolul existenței cu inimile deschise.

În simplitatea ei, lucrarea este un mixt de simboluri și nimic nu este întâmplător la ea. Absolut fiecare element și fiecare material spune o poveste.

Ce planuri de viitor ai?


Să învăț să trăiesc și pentru mine.

M-am amânat întotdeauna pentru alții până la epuizare și consum. Un bun prieten m-a făcut recent să înțeleg că am obligația să mă ocup de mine ca să beneficieze ceilalți de prezența mea un timp cât mai lung.

Nu mi-am planificat niciodată viața, pentru că am învățat de mic copil că „viața este ceea ce se întâmplă atunci când tu ești ocupat cu făcutul planurilor”, iar mai „la bătrânețe” a venit lecția numărul doi „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spunei ce planuri ai”, prin urmare m-am resemnat și doar îmi trasez niște linii directoare.

Dar în viitor vreau să-mi câștig timp pentru mine și micile mele plăceri din afara atelierului.

10
http://www.cristinadinu.com/
articole si interviuri

Silver Craft – povestea unui nou început

123661778_301832930801182_766751317526497171_n

Cum a luat naștere povestea aceasta frumoasă Silver Craft?

 

Silver Craft a luat naștere legat de ceva dramatic. Pe atunci eram barman într-un club din centrul istoric și eram foarte pasionat de ceea ce făceam. 

În octombrie 2015 forțat de împrejurări, din cauza evenimentului nefericit din Colectiv, clubul s-a închis iar eu am rămas fără loc de muncă. Forțat de împrejurări am avut o perioadă de reflecție, eu cu mine și cu „ce fac acum?”. Se poate spune că a fost și un pic de panică la mijloc... Aveam senzația că nu pot face altceva.

Nu-mi plac schimbările și în general sunt foarte fidel meseriei. Eram în impas. Apoi, să pot pune o virgulă, mi-am reamintit că mai știu să fac și altceva cu mâinile în afară de a învârti  sticle în spatele barului. Așa a apărut dorința de a face o schimbare... m-am reinventat.

Mi-am adus aminte, că liceul pe care l-am terminat are profil de bijuterie. Și că sunt chiar calificat în această meserie. Ba mai mult... eu fiind un tip extrem de  atent la detalii, chiar s-ar putea să-mi placă să fac asta!

Am început o colaborare cu sora mea care are un ONG și am participat la evenimentele ei, unde susțineam atelierul de brățări împletite. Așa am câștigat încredere și am mers mai departe. Am făcut primele investiții în argint și am început „să mă joc” cu imaginația. Am cunoscut și alți artiști cu care am colaborat și care au contribuit la dezvoltarea mea profesională.

Am început să experimentez tot felul de modele și să le adaptez evenimentelor și nevoilor oamenilor.  Fiecare model are o poveste care la rândul ei, poate susține o altă poveste de viață. 

Cum v-ați format echipa? 


Am pornit în doi, eu plus iubita mea. Când avem volum de muncă și evenimente la care trebuie să participăm implicăm membrii familiei plus prieteni, un cerc restrâns de persoane care apreciază handmade-ul în adevăratul sens al cuvântului.


Cum vă împărțiți sarcinile?


Pe partea de creație, idei sau stil mă sfătuiesc cu partenera mea de viață iar pe partea practică încerc să mă descurc.


Ne-ar fi plăcut să vă putem vizita în atelier însa pentru că timpul este scurt și se apropie marele eveniment expozițional Noaptea Designerilor și  pentru  că cititorii noștri sunt curioși, ca de altfel și noi, aș vrea să ne povestiți cum creați aceste bijuterii? Care este procedeul?


Atelierul nostru este pe un colț de cameră, momentan... Visăm la un atelier de sine stătător. Lucrăm acasă, iar procedeul este unul simplu, atelierul fiind utilat modest cu minimul de necesar pentru a realiza anumite bijuterii. Încep cu partea de imaginație, compun idea în minte, fac o mică schiță apoi trec la pregătirea metalului. Modelele unicat le realizez direct  în metal sculptând până la forma dorită  iar pentru serie, unicatul este multiplicat prin turnare cu ceară pierdută.


Care este publicul țintă căruia va adresați?


Ne adresăm oricărei persoane care îndrăznește să fie unică prin stilul său.

Oricărei persoane care are curajul sau dorința de a sparge barierele convenționalului.

123591483_905610359972631_4191020760352701167_n

Din ce vă inspirați?


Viața de zi cu zi este o foarte bogată sursă de inspirație. Nu cred că ceva poate să egaleze această sursă.


De ce ați ales argintul ca manieră de exprimare?

Este cel mai curat metal. Este un metal care spune o poveste în sine... Este metalul care se mulează perfect pe nevoile oamenilor. Nu întâmplător, argintul este cel mai mare dușman al virușilor. Obiectele noastre nu numai că sunt bijuterii, dar sunt și talismane care țin virusul la distață. Apoi, este o preferință din copilarie, personal mi se pare că oferă o eleganță aparte plus că este mult mai accesibil ca preț.

Noaptea Designerilor este primul eveniment expozițional la care participați sau ați mai experimentat acest gen de manifestări?


Deși suntem la început am participat la câteva evenimente și târguri, pe viitor sperăm să fim prezenți la cât mai multe.

Cum v-a afectat marea problemă globală și anume pandemia?


Ca pentru majoritatea din domeniul artistic ne-a lovit financiar dar... în acelasi timp ne-a motivat pe partea de creație. Ne-am dat seama că avem nevoie de mai multă implicare pe partea de online, drept urmare avem site-ul în lucru în acest moment.


Unde vă vedeți afacerea peste 3 ani?

Timpul este relativ... Iar pentru un artist se numără altfel.

Să fim sănătoși peste 3 ani, să scăpăm de coviduț și toate se vor așeza așa cum are nevoie fiecare.


 (un interviu de AnaMaria Kovalciuc)

articole si interviuri

Raluca Roman Couture – Romanian Roots






Când am descoperit brand-ul Raluca Roman Couture m-a impresionat maniera în care designerul aduce motivele tradiționale românești în creațiile vestimentare dedicate femeii moderne ce trăiește în mediul urban. Linia de haine Romanian Roots este emblematică. Cromatica folosită vorbește despre elemente ale naturii, legătura ancestrală cu trecutul și strămoșii, simplitate.

Raluca Roman este un suflet sensibil, cald și deschis. Fiecare creație vestimentară are o poveste, iar această poveste este  descrisă de autoare într-un mod plastic. Fiecare articol vestimentar reprezintă o filă din povestea Raluca Roman Couture. 

În continuare vă invit să citiți un interviu realizat în exclusivitate pentru Madame Sophie și Asociația Culturală Anonymo Muza.

(un interviu de AnaMaria kovalciuc, regizor art.)

coperta

Pentru început aș vrea să ne vorbești despre bunica… cea care te-a ghidat în viață și te-a inspirat în a alege design-ul vestimentar.


Bunica este cea care mi-a insuflat pasiunea pentru croitorie . M-am născut și am crescut lângă bunica făcând haine… De la ea am « furat meseria ». Eram permanent în preajma ei și îi imitam fiecare gest, tehnicile ce le folosea în confecționarea atâtor ținute, pe care eu la rândul meu le încercam...

Uitându-mă în urmă îmi dau seama că totul a fost atât de natural… Mici fiind învățăm diverse lucruri care ne sunt apoi utile în viață... Pentru mine a face croitorie a fost unul dintre ele… Nu m-am gândit o clipă, în toți anii, că această îndeletnicire ar putea lipsi din viața mea…

De la bunica am învățat atenția la detalii, importanța tiparului, importanța lucrului bine făcut! Dar înainte de toate am învățat cât de important este ca fiecare haină să fie perfect adaptată persoanei căreia îi este dedicată.

Și dincolo de tot procesul de realizare al hainelor, era contactul permanent cu clientele. 

În preajma ei am văzut cum haina prinde viață. Vedeam toată transformarea prin care clienta trecea de la primele măsuri luate până la rezultatul final. Și acum am imaginea caietului cu măsurile fiecărei cliente, scrise cu creionul… Mi se părea atât de valoros. Ca și cum cuprindea în el informații rare și prețioase.

De la primii mei pași în viață până în momentul în care am părăsit locurile natale, îndeletnicirea bunicii de a confecționa haine a fost mereu prezentă.

Îndeletnicirea din mâinile bunicii m-a ghidat și încă mă ghidează…



Fiecare creație de-a ta înseamnă emoție, mândria de a fi român și o legătură înrădăcinată adânc în tradiții și valori. Cât de greu este să introduci conceptul de tradițional în era modernă ?


Într-adevăr, pentru mine fiecare creație reprezintă înainte de toate emoție. Emoția de a o crea, de a da viață unei idei și cel mai important, emoția persoanei ce va purta creația.

Legătura cu locurile natale, cu țara, cu rădăcinile și tradițiile românești este foarte importantă. Este sursa mea de liniște, motivație și sens. De unde și apariția liniei Romanian Roots, linie dedicată rădăcinilor noastre, tradițiilor noastre românești și ducerii acestora mai departe. Este rezultatul dorinței mele puternice de a ține în viață tradiția românească.

Cred că e important să ținem în viață tradiția românească, însă fiecare o face în felul lui, prin ceea ce îl pasionează, prin ceea ce știe să facă mai bine. Sunt atâtea feluri de a vorbi despre tradiții și valori. Important e să vorbim. Și cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Eu am ales să vorbesc prin haine și am ales să dau o importanță mai mare motivelor. M-am focusat mai mult pe motive cu toată însemnătatea lor: simbolistică, cromatică… Iar în ceea ce privește designul, am ales o abordare mai modernă și atipică a formelor… Așadar e loc de foarte multă creație în jurul motivelor. Sunt o sursă nesecată de inspirație.

Cred că dacă am înțelege cât de bogat este limbajul acestor motive, câtă simbolistică este în ele ne-am simți mai aproape de ele, ne-ar vorbi mai mult.

În atelierul tău am văzut o mașină de cusut veche (posibil Singer ?), cu valoare emoțională… la ea coși prototipul creațiilor tale vestimentare?


Mașina veche, tradițională este aceea la care am făcut primele mele cusături alături de bunica. Este cea în care mi-am prins degetele de atâtea ori. Am primit-o moștenire împreună cu atât de multe amintiri…

Nu o folosesc permanent în creațiile mele, însă este în continuare funcțională și uneori mă scoate din încurcătură...

Însă faptul că există în atelierul meu, este ca și cum aș avea permanent cu mine sursa de inspirație și energie. Și nu uit niciodată cum totul a început…

Când începi o nouă colecție cum alegi materialele, texturile și tiparele ?


Întotdeauna o colecție se naște dintr-o idee, o temă. Apoi aceste idei se transformă în schițe. Iar pentru alegerea materialului este important tot acest proces, contextul în care hainele vor fi purtate. Cel mai important criteriu, la final, este ca femeile să se simtă bine în haine.

Cum ai descrie femeia care poartă creațiile tale vestimentare?


Femeia care îmi poartă creațiile aș descrie-o în primul rând ca pe o femeie asumată, împăcată cu ceea ce este. O femeie ce îndrăznește să-și exprime feminitatea. O femeie ce își ascultă emoțiile și le respectă.

Haina este o prelungire a emoțiilor noastre. Și acest lucru se traduce în haine prin detalii, culori, croiuri. De aceea ele sunt foarte importante pentru mine. Pentru că îmi oferă posibilitatea de a mă apropia cât mai bine

de unicitatea fiecărei cliente.

Vorbește-ne despre expozițiile tale și prezentările de modă. Cum este acolo sus pe podium ?


Nu am avut multe experiențe de a fi pe podium, de a fi în lumina reflectoarelor în acest fel. Însă tot ce înseamnă să fiu în centrul atenției atunci când îmi prezint munca, pasiunea, mă bucură pentru că asta

înseamnă că cei la care ajung creațiile mele se bucură la rândul lor de ele.

Dacă una din creațiile mele ajunge să bucure, să facă o femeie să se simtă bine îmbrăcând-o într-un anume context, pentru mine înseamna că și-a atins scopul.

Fiecare creator își iubește toată opera, însă colecția ta de suflet este… ?


Pentru mine cele mai dragi creații sunt acelea în care pot să mă apropii cât mai mult de dorințele și personalitatea clientei. Asta înseamnă haine pe măsură, personalizate: de la idee, schiță până la material, culoare.

Apoi, o colecție care a venit din tot sufletul este Romanian Roots. Pentru că poartă în ea conexiunea mea cu țara, cu rădăcinile, cu locurile natale.

Care sunt planurile de viitor?


Cel mai important plan de viitor este acela de a ajunge prin creațiile mele la cât mai multe femei. Hainele mele să cunoască și să spună povestea a cât mai multor femei. Să le fie companie în exprimarea feminității lor.

Apoi este și planul de a face cunoscute motivele și valorile românești și în afara României. Și știu că este ceva ce pot face…!

Raluca Roman Couture
RR3
articole si interviuri

Naomi Grindei – născută pentru a fi designer

1 (1)


Unii oameni se nasc cu anumite aptitudini, iar acest lucru îi ghidează să își găsească drumul în viață. Naomi Grindei s-a născut pentru a fi designer. Inteligența nativă în ceea ce privește crearea pieselor vestimentare o urcă pe culmile succesului, timid însă sigur.

 (un interviu de AnaMaria Kovalciuc, regizor art.)

 

Pentru început aș vrea să povestești puțin despre tine, cum ai ales designul?


Bună! Numele meu este Grindei Naomi, am 23 ani și sunt masterandă în cadrul Facultății de Arte Decorative și Design din București, secția Strategii de Modă și Costum. Nu pot spune că am ales designul, el m-a ales pe mine! Încă de mic copil, mama fiind croitoreasă, am trăit printre materiale și ateliere de croitorie. Am început încă de la vârsta de 9 ani să desenez, croiesc haine pentru păpuși, mai târziu învățând să cos de mână și la mașinile mamei. Participam la toate concursurile de arte organizate în școala primară, gimnazială, respectiv în liceu, unde deja îmi făceam singură diverse piese vestimentare. Îmi plăcea să fiu diferită. 

Vorbește-ne despre proiectele pe care le-ai avut în facultate. Ce profesor ți-a fost coordonator? Câteva gânduri despre el. Ce tema a avut licența ta?


În facultate m-am implicat încă din primul an în proiecte, primul fiind Crosswalk, în cadrul târgului V for vitange, lucru pe care am continuat să îl fac în toți anii de facultate. Unul dintre importantele evenimente a fost BeCreative 7 în anul 2018 unde am participat cu prima mea colecție, urmată de o prezentare organizată de facultate în Franța la Institutul Cultural Roman de la Paris și multe alte prezentări în scopuri caritabile, voluntariate și sociale. Profesorul meu coordonator în anii de licență a fost Ruxandra Popp, am simțit mereu o legătură, am simțit că pot comunica, am avut foarte multe de învățat și m-a ajutat să îmi găsesc un stil. După cum a rezultat și tema de licență ce s-a bazat pe detaliu, rafinament și simplitate.

Aducându-ți aminte de prima ta prezentare de modă… unde a avut loc și ce colecție ai prezentat?


Prima mea prezentare a fost în 2018, la Sibiu, în cadrul BeCreative7. Cu mari emoții am prezentat prima colecție intitulată Margarita. Numele a pornit de la grecescul „margaritos” simbolizând numele Zeiței Frumuseții și  iubiri, Afrodita. Așadar cele 7 outfit-uri au conturat perfect creativitatea, originalitatea și nu în ultimul rând simplitatea. Toate acestea având o influență nonconformistă, cu linii exacte și un strop de romantism, prin texturile clasice ale materialelor și ale structurii tiparului. În această colecție am folosit o cromatică neutră ce a accentuat proporțiile și volumele ținutelor. A fost o experiență unică, m-am lovit pentru prima dată de ceea ce înseamnă lumea modei, adică multă muncă și dedicare. Am cunoscut oamenii frumoși și plini de energie, am lucrat cu modele bine pregătite de dna. Cleo Popescu, managerul evenimentului BeCreative, o persoana foarte plăcută și dragă ce m-a susținut foarte mult în acea seară.

Când creezi o noua colecție, de unde se naște inspirația? Cum alegi texturile materialelor și culorile?


Având în vedere că brand-ul se axează pe eleganță, simplitate, rafinament întotdeauna caut ca textura și culoarea materialelor să pună în evidență persoana care urmează să poarte ținuta respectivă. Când lucrez la o nouă colecție mă pun pe mine în prim plan „Oare aș purta rochia asta? Oare aș avea curajul să ies așa pe stradă?” iar inspirația vine mereu, instant. Oriunde sunt, schițez ceva.

4

Fiecare textura iti sugerează un anumit tipar. Când ai „auzit” prima data vocea lor?


La o vârstă destul de fragedă, la 6 ani am început să ating materialele și să le înțeleg finețea, respectiv rigiditatea, punând întrebări peste întrebări mamei mele ce lucra cu foarte multe tipuri de materiale și tipare. Stând atât de mult în jurul ei am început să desenez în mare parte rochițe. Dar, să mă întorc în prezent... în momentul în care văd un material, în capul meu este întipărită deja piesa vestimentară finală, o gândesc în cele mai mici detalii.

5

Exista temeri când vine vorba de creațiile tale vestimentare?

Nu. Ceea ce sunt eu se revarsă în piesele vestimentare pe care le creez, o dezvăluire a sinelui, mă reprezintă.


Cum ai descrie femeia căreia i se adresează creațiile tale?

Simplă, elegantă, sigură pe ea, dar mai ales unică.

7(1)

Pentru ca ești un designer cu multe idei și activități aș vrea să ne povestești cum arată o zi din viața ta!


Multe dintre zile mi le petrec în cadrul facultății, la cursuri, însă ziua mereu începe cu o serie de schițe. În fiecare zi învăț ceva nou, creez sau predau mici lecții de construcție a tiparului. În mare parte îmi aglomerez ziua cu artă, design și documentare artistică. Am însa și zile mai liniștite când lucrez strict în atelier, fac foarte multe  tipare și modificări ale acestora, vreau să-mi creez propriul tipar prin transformări. În general zilele mele sunt axate pe dezvoltare culturală, pedagogică și artistică.

8(1)

Dacă ar trebui să atribui 3 cuvinte creațiilor tale, care ar fi...? Dar ție?


Elegante, detaliate, personale. Iar mie mi-aș atribui ambiția, dorința de cunoaștere și simplitatea.


Ce planuri de viitor ai pentru brand-ul Grindei?


În viitor brand-ul Grindei v-a îmbrăca o anumită clasă socială și anume a oamenilor simpli, dar totuși doritori să iasă din zona lor de confort, să iasă în evidență și să se simtă bine în piele lor. 




articole si interviuri

LaLuna Handmade – delicatețe și natură

thumbnail

Cum a luat naștere atelierul tău?


Atelierul propriu zis a luat naștere în 2019 când, după un an în care am locuit în București, am decis să mă întorc acasă în Piatra Neamț și să mă ocup serios de pasiunea mea. Până anul trecut totul a fost la nivel de hobby, făceam accesorii și pictam în timpul liber, după ce ieșeam de la muncă sau în weekend-uri. Am avut o perioadă în care m-am tot mutat fie din oraș, fie din țară și aveam mereu în mașină cutiile cu materiale pentru a lucra indiferent de locul în care mă relocam. 

Pasiunea pentru frumos însă, a luat naștere undeva în copilarie. Am început să desenez înainte de a învăța să scriu. Am urmat un liceu cu profil artistic, unde am deprins tot felul de tehnici de pictat și nu numai, iar asta mi-a dat un imbold să caut și să descopăr lucruri noi și mijloace creative. 

De-a lungul timpului am pictat pe tot felul de suprafețe, de la canvas până la haine și încălțăminte, am recondiționat piese de mobilier vintage, am experimentat tehnica decoupage, am urmat cursuri de machiaj și am încercat chiar face painting sau belly painting. Acum 4 ani, când mă aflam în Franța cu o bursă de studiu, în apropierea căminului unde locuiam am descoperit un magazin imens cu materiale pentru „arts & crafts”. Cum nu aveam prea multe activități extracuriculare pentru că nu cunoșteam pe nimeni, mi-am achiziționat tot felul de mărgeluțe și sârme, și am început să fac coronițe de păr și coliere. Evident primele încercări au fost jalnice, dar apoi, am început să mă documentez și să urmăresc tutoriale iar la rugămintea unei prietene, am creat primul accesoriu de păr pentru mirese și m-am îndrăgostit de rezultat.

Cu timpul am început să am comenzi, așa că am creat o pagină de Facebook dedicată accesoriilor. Fiind o persoană foarte creativă, am privit întotdeauna obiectele nu numai din perspectiva utilității pentru care au fost create ci și din perspectiva refolosirii lor în alte moduri, pentru a le da o nouă viață. Mai mereu am păstrat resturi de materiale și lucruri stricate sau ieșite din uz, gândidu-mă că aș putea să le găsesc o nouă întrebuințare așa că în momentul în care am fost întrebată dacă mi-ar folosi niște resturi de materiale textile sau chiar resturi de lemn, am răspuns DA fără ezitare și fără să știu exact ce pot face cu ele. Sunt foarte fericită că pot crea ceva atât de frumos (zic eu) din resturi și rebuturi.

LaLuna Handmade… de ce acest nume?


Haha, pentru că sunt cu capul în nori:)) Glumesc. Am avut dintotdeauna o afinitate pentru nopțile cu cer înstelat, vegheat de lună. Mi s-a părut mereu învăluită în mister și eleganță. Mă pierdeam în gândurile mele privind-o timp îndelungat așa că în momentul în care am decis să creez pagina de facebook știam că vreau neapărat să aibă legătură cu luna. Inițial mă gândeam la ceva de genul „moonchild”, “moonlight” dar amintindu-mi de o melodie veche care îmi place mult (Hijo de la luna), am decis ca LaLuna sună mult mai melodic și mai catchy.

sigla
3

Povestește-ne puțin mai multe despre tine… ai absolvit o școală de design?


Cum am mai spus, am urmat un liceu de artă, secția arte vizuale, cu specializarea arte plastice și decorative apoi diferite cursuri on-line. De asemenea, pe timpul facultății am lucrat într-un atelier de pictură unde realizam tablouri și picturi murale. Deși am mers spre alt domeniu la facultate, îmi doresc ca la un moment dat să mă înscriu la o facultate de artă.

Inspirația ta pare să vină din natură, însă cât de greu este să redai aceste frumuseți în creațiile tale?


It’s that obvious, huh?:)) Da, chiar mă inspir mult din natură, tocmai pentru că mă fascinează neîncetat frumusețile pe care le descopăr în mediul înconjurător, de la florile din grădina bunicii, până la plantele și copacii din păduri. E cam greu să mă ridic la înălțimea unui creator desăvârșit cum e Mama Natură, într-adevăr, dar încerc mai mereu să mă autodepășesc și să creez lucruri din ce în ce mai speciale.

5

Te-ai axat mai mult pe bijuterii de nuntă, care a fost motivul?


Primul accesoriu creat pentru cineva a fost un accesoriu de mireasă iar apoi, prin recomandări, comenzile ulterioare au fost tot din zona aceasta a nunților, asa că a fost un fel de “go with the flow”.

60025432_2363638920349183_1165948264969666560_n
6,2




Care a fost cel mai frumos proiect la care ai lucrat?


Hmm, aici e cam greu să fac o diferențiere între creațiile mele, tocmai pentru că la fiecare în parte am lucrat cu mare drag și multă pasiune dar, probabil cel mai mult îmi place să lucrez accesorii din zona „fantasy”, cum sunt cele din pozele alăturate, tocmai pentru că acolo chiar pot să-mi explorez latura creativă și artistică și să o exploatez la maximum, în același timp.

6,1

Dar cel mai greu?


Nu pot spune că a fost greu un proiect anume, îmi place să încerc și să învăț lucruri noi pentru că mă ajută să mă dezvolt. Greu nu a fost niciunul dintre proiecte, doar că unele au necesitat mai mult timp de execuție decât altele, spre exemplu în momentul în care am decis să creez bijuterii din lemn, am fost nevoită să învăț să lucrez în diferite programe pentru a face grafica fiecărui model de cercei în parte. Din fericire aici m-a ajutat mult iubitul meu, căruia îi mulțumesc, dar mi-a luat destul de mult timp să învăț să lucrez cu acele programe, și încă mai am foarte multe de învățat.

7

Colaborezi cu 23 hours events. Cum a început această colaborare?


Da, am început colaborarea cu ei chiar la începutul anului cînd am fost contactată de cineva din echipa lor cu propunerea de a deveni partener pentru site-ul lor dedicat furnizorilor din zona evenimentelor de tip nuntă, botez,etc.

23 events 2

Vorbește-ne despre expozițiile tale… am văzut că ai participat și la Mireasa Made în Ro. Cum au fost experiențele?


Când am revenit în Piatra Neamț și am deschis atelierul, îmi propusesem să mă înscriu la multe evenimente de handmade/design care au loc pe parcursul anului dar am reușit să particip doar la unul, și anume “Mireasa Made in Ro”. Asta s-a întâmplat din cauza contextului socio-economic în care ne aflăm de câteva luni bune ce nu a mai permis organizarea acelor evenimentelor unde voiam să expun. Deși a fost unul singur, m-a bucurat tare mult că am făcut parte din echipă pentru că a fost o experiență inedită pentru mine, care nu am mai participat la astfel de târguri sau expoziții. Feedback-ul primit acolo de la vizitatori a fost de-a dreptul neașteptat de bun și mi-a conferit un boost de încredere în forțele proprii pentru a continua pe drumul acesta.


9,1

Care este motto-ul după care te ghidezi în viața?


Este un citat care îmi place foarte mult. „Life is not about finding yourself, life is about creating yourself” tocmai pentru că o astfel de filosofie de viață te pune la cârma vieții, nu la voia destinului sau a circumstanțelor, aspect pe care îl consider foarte important dacă iți dorești să trăiești așa cum îți dictează inima, sufletul, sinele sau cum vreți să-l numiți. Cred că sunt un fel de „work in progress” constant care sper că nu va înceta niciodată. Îmi propun să găsesc întotdeauna noi lucruri de învățat, experiențe de încercat și vreau să trăiesc într-o stare de permanentă de curiozitate în ceea ce mă privește pe mine în primul rând și apoi în ceea ce privește viața și oamenii din jur.

Urmăresc tot timpul tutoriale și încerc să mă înscriu la tot felul de cursuri, în poza de jos spre exemplu eram la cursul susținut de Mirela Bucovicean – fondator Molecule F, curs de antreprenoriat adresat tinerilor antreprenori ai industriilor creative.

image7

Site-urile de socializare sunt extrem de importante pentru noi toți în aceste vremuri, însă cum păstrezi legătura cu fanii tai? Cum i-ai cucerit în primul rând și cum i-ai determinat să îți rămână fideli?


Da, sunt într-adevar foarte importante. Eu una nu cred că aș fi ajuns aici, făcând ce fac acum, dacă nu erau aceste site-uri și rețele. Nu sunt foarte pricepută în ale marketing-ului, fie el on-line sau off-line, deci nu am avut niciodată o strategie anume sau un plan bine definit pentru postările de pe pagină dar cred că tocmai faptul că postările mele sunt foarte personale și pentru că eu chiar scriu ca și cum aș vorbi cu niște prieteni, îi face pe oameni să se simtă confortabil și dornici să interacționeze cu mine prin comentarii și like-uri. Cred că le este ușor să se identifice cu mesajul meu din on-line și atunci bariera asta digitala e mai ușor de trecut.

image11

Câteva gânduri despre viitor…


Am realizat că îmi doresc foarte mult ca direcția brand-ului meu să meargă tot mai mult spre reciclare/reutilizare a materialelor și obiectelor pentru că pe lângă faptul că iubesc să dau o viață nouă lucrurilor, vreau să trag și un semnal de alarmă pe piața suprasaturată a fast fashion-ului, care include evident și sectorul bijuteriilor. Mi-am propus să folosesc tot mai multe materiale reciclate în colecțiile viitoare încercând astfel să inspir tot mai mulți oameni și să-i fac curioși în a descoperi noi moduri de a folosi obiecte și materiale pe care în mod normal le-ar arunca.

Totodată, îmi doresc să merg la cât mai multe evenimente expoziționale și să închei tot mai multe colaborări cu magazine de profil, atât din on-line cât și din off-line, nu în ultimul rând să deschid un magazin on-line propriu.

Pentru viitor am multe planuri și dorințe dar în aceste vremuri incerte voi lua totul pas cu pas, învățând pe parcurs care este direcția cea mai bună.

image0

(articol realizat de AnaMaria Kovalciuc, regizor art.)

articole si interviuri

O scurtă istorie a modei de la începuturi până în prezent

coperta

Moda reprezintă o schimbare a formelor, culorilor si texturilor. De-a lungul timpului, minți creative, numite în zilele noastre designeri, au setat noi trenduri și au luat decizii în ceea ce privește evoluția hainelor, bijuteriilor și chiar a decorului caselor.

Putem spune că istoria modei a început odată cu apariția primilor oameni – Adam și Eva…  după ce au primit darul de a distinge binele de rău și-au acoperit goliciunea cu frunze. Plastic vorbind ei ar fi parinții designului vestimentar. Apoi interesul omului în a alege materiale a crescut odată și cu nevoile de a se proteja de frig iar în epoca pleistocenă, neanderthalianul a început să folosească pieile de animale. Și astăzi omul nu și-a pierdut interesul pentru hainele de blană însă a început sa folosească mai mult pe cea ecologică, adică sintetică și nu de origine animală, sau chiar animal printuri pe diverse texturi - de la mătase la poliester și piele, cel mai la modă leopard print sau crocodile print. 

Culorile sunt stabilite în fiecare an, pentru fiecare sezon în parte – primăvară/vară; toamnă/iarnă. Cei responsabili sunt Asociația Caus și Compania Pantone. După ce studiază preferințele oamenilor în funcție de cumpărăturile făcute, evenimentele globale sau chiar particularitățile sociale și psihologice, aleg după lungi dezbateri vedeta sezonului. Unele culori rămân în trend chiar secole de-a rândul, datorită conotațiilor oferite. În antichitate era la modă culoarea verde. Egiptenii o extrăgeau din pietre de malachit și o foloseau ca fard pentru ochi sau ca bijuterii purtate pe post de amulete. În Imperiul Roman piatra la modă pentru bijuterii era smaraldul. Plinius cel Bătrân scria ca Nero folosea pe post de lentile, smarald tăiat fin prin care privea luptele cu gladiatorii. Mai târziu, în Evul Mediu, preferințele pentru culori s-au schimbat însă verdele a rămas printre favorite. Spre exemplu nobilii preferau culoarea roșie, în timp ce comercianții și bancherii preferau… verdele, iar culoarile terne și închise reveneau țăranilor.

În perioada Renașterii, în anul 1590, pictorul Cesare Vecellio editează prima enciclopedie de modă „De gli Habiti Antichi e Modérni di Diversi Parti di Mondo”. În 1672 scriitorul Jean Donneau Vise editează prima revistă de modă - Mercure Galant! Doamnele și bărbații de la curtea Regelui Soare (Ludovic) se informau în fiecare lună despre noi trenduri în modă, expoziții și spectacole de teatru din această celebră publicație ce a fost inspirație pentru revista „Ladies` Mercury” apărută în 1693 în Londra. 

În ceea ce privește hainele, gâturile femeilor sunt descoperite de decolteuri în formă de triunghi pentru a evidenția lungimea și delicatețea. După o perioadă întunecată din toate punctele de vedere - social, economic, cultural, epoca Renașterii aduce culorile vii, vesele în designul vestimentar atât pentru bărbați cât și pentru femei. Apar pantaloni scurți, și ornamentele pentru bărbați, corsete care ridicau sânii și crinolina care dădea volum rochiilor pentru femei.

În jurul anului 1800 apar perucile, ciorapii de mătase (strămoșii dresurilor de astăzi), mânecile strâmte la rochii și pliurile, pantofii cu toc.  În România se renunță la influențele orientale privind hainele, se adoptă rochiile cu crinolină, crinolinetă, corset, pălărie cu boruri largi și egretă (pene recoltate de la pasărea ce poartă același nume) sau chiar păsări împăiate pentru tinere, și bonetă pentru femeile în vârstă.

Pentru a se proteja de frig purtau pe dedesubt pantalonași până la genunchi, albi cu volane, dantele și funde.

Ca accesorii obligatorii apar umbreluțele de soare din dantelă cu mâner din argint, fildeș sau pietre semiprețioase și mânușile.

„Toaleta unei demoazele urmează a fi mai modestă decât a unei femei măritate, pentru că adevărata manieră de a-şi alege un bărbat este de a părea că are gusturi simple...’’ (Codul toaletei civile publicat la Bucureşti, în anul 1870)

Perioada interbelica este iconică în istoria modei. Nimeni nu ieșea din casă nearanjat, bărbații cât și femeile purtau pălării. Indiferent de vârstă și anotimp bărbații purtau costume la dungă și pantofi din piele. Femeile erau arbitre ale eleganței în rochii lungi, midi sau scurte până la genunchi. Hainele erau o extensie a mentalității si stării financiare. Dacă la țară hainele erau croite din in, cânepă, piele sau blană (în funcție și de anotimp) în casă, cusute mai bine sau în grabă, la oraș doamnele preferau rochiile cu talie cazută și materialele fine uneori transparente pentru partea de sus cusute la croitorii pe comandă sau de-a gata, denumite magazine de modă.

Costumele de baie spre exemplu erau formate dintr-o singură piesă, iar lungimea „fustiței” trebuia sa fie una decentă. De acest lucru se asigurau angajații speciali ai plajelor. De asemenea băile de soare fără costum se făceau numai la solarii.


În perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial moda se schimbă din nou. Dispare de pe piață nylon-ul, cauciucul și pielea pentru pantofi. Noul trend devine lemnul, așadar talpa pantofilor cât și gențile sunt confecționate din acest nou tip de material. Rochiile sunt scurte cu pliuri sau cute, taioarele sunt lungi încheiate cu nasturi, cambrate pe talie pentru a pune în evidență silueta, iar fustele drepte, strâmte sau chiar ușor evazate. În ciuda siatuației dramatice în care era România, culorile setate ca trenduri sunt cele vesele: roz ridiche, verde bob de mazăre sau galben lămâie. Austria este țara spre care priveau casele de modă și împrumutau influețe.

Dupa terminarea razboiului linia hainelor se schimbă din nou, sunt evidențiate bustul și șoldurile, la modă este silueta de tip clepsidră. Apar materialele sintetice pentru haine, iar crinoline este din nou în vogă.



În anii `60 rochiile cambrate, croiala simplă, rochiile cu paiete, rochiile de seara cu crinoline, motivele tradiționale românești erau la mare căutare. În ciuda vremurilor grele, a interdicției regimului comunist de a fi prea multă libertate în orice privință fie modă, călătorii, exprimare, etc. moda a ocupat un loc important în societate, și s-a încercat „a se ține pasul cu occidentul”. În perioada comunistă doamnele cu venit modest reușeau cu greu să fie moderne. Hainele făcute în fabrici erau sobre, un stil unic.  Însă unii români își făceau hainele la croitor. Celebra revistă Nekerman impunea trenduri noi în mica țară din vestul Europei. Așadar cu revista în mână, mergeau la croitor și comandau haine ca în occident!

Tot în jurul anilor `60 apare în România moda hippie! Haine realizate manual în casă, înflorate, pantaloni evazați pentru ambele sexe, bărbați cu plete și sandale. Tolerată o perioadă scurtă, devine non grata. Cei care intrau în atenția poliției pe stradă erau amendați, iar pantalonii evazați erau tăiați cu foarfeca. Fusta mini era râvnită de toate tinerele, însă nici acest trend nu durează prea mult, fiind interzis de regim. 

Apar și binecunoscuții jeanși, care devin un must have, rochiile lungi și mulate cât și pantofii sau sandalele cu talpă ortopedică. Jeanșii erau considerați de către regimul comunist un simbol al „decadenței occidentale”, se găseau la negru la magazinele numite consignația, iar valoarea lor era uneori echivalentă cu un salariu mediu. În scurt timp și acest articol de fashion a fost interzis.

Dresurile erau un alt accesoriu important în ținuta unei femeilor stilate ce înfrumusețau și protejau picioarele femeilor. Dacă se rupeau se duceau la remaiat. Cu alte cuvinte se cârpeau. Dacă se ducea un fir puneau o picătură de ojă și astfel stopau să se destrame țesătura. La fel se proceda și cu hainele uzate, se cârpeau.

Dintre designerii români ai anilor `80-`90 se remarcă Zina Dumitrescu, Liza Panait, Irina Schroter, Cătălin Botezatu, Doina Levintza. Au încercat și au reușit să revoluționeze moda românească, să îi ofere o identitate, să se distingă între curentele mondiale. 

Tot atunci un „must have” devin revistele Burda, cu tipare. Fiecare femeie avea în casă o astfel de revistă, iar dacă vroia să fie modernă cu un buget mic, croia și cosea singură propriile haine, chiar pentru întreaga familie. Multe tinere în acele perioade făceau venituri suplimentare din croitorie. Nu exista gospodărie fără mașină de cusut Ileana sau Singer!

Astăzi „cat-walk-ul” românesc este dominat de tineri ambițioși, creatori futuriști care aduc un suflu nou modei. Creațiile lor sunt purtate de artiști și oameni influenți atât în țară cât și peste hotare. În fiecare an moda evoluează cu o viteză amețitoare, apar texturi noi, combinații cromatice sau de materiale, se pune accent și pe reciclare. Influențe vechi revin însă într-o formă originală, stilizată, filtrată de sufletul și mintea creativă a noului val de designeri.

Amintim de Andreea Bădală - Murmur, Andreea Constantin - Rhea Costa, Stephan Pelger, lma Brăvescu - Noon,  Ioana Țăranu - Rad  PlayGround,  Alina Cernătescu. 

articole si interviuri

Cera Bijou reflexiile sufletului transpuse în artă



Jovialitate, exuberanță și o minte creativă ar caracteriza-o cel mai bine pe Cerasella Zangor fondatoarea brand-ului Cera Bijou.

Arta este o a doua natură a multora dintre noi. În stare latentă uneori, apare atunci când nevoia de schimbare se cere. Când evoluăm suficient de mult, când acumulăm suficient de multe experiențe și ajungem la maturitatea necesară exprimării ideilor creative în concret. Cerasella este exemplul perfect al artistului care s-a regăsit după mulți ani de activitate 

într-un domeniu riguros, de calcule precise.

(un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc)


Pentru mine,  arta de a crea bijuterii,  este dialogul cu voi, sunt reflexiile sufletului meu. (Cerasella Zangor)


44832234_2168841810070394_3719418695965999104_o

Sunt economist, am lucrat la Trezoreria Jud. Constanta până în anul 2013, când am hotărât că ceea ce fac, nu mi se mai potrivește. Am demisionat și 

m-am întors la prima dragoste, designul. Din clasa a 8-a mă îmbrac singură, lucram un costum în trei zile cap coadă. După mutarea mea din Constanța, am deschis un PFA și am început să lucrez bijuterii,  a doua mea pasiune.  Soțul meu m-a încurajat în tot ce am decis, mi-a acordat tot sprijinul, atât moral cât și financiar.

Când încep un proiect îmi place să ascult povestea, și să redau prin creația mea o parte din personalitatea și sensibilitatea celei ce o va purta. În fiecare bijuterie, se ascunde o fărâmă de poveste și se tăinuie un strop de fericire. Mă inspir din emoții și gânduri, din ziua de azi și anotimpul de mâine, din grădina sufletului meu…toate pentru tine. Așa pot să povestesc celor din jur, ceea ce ochii și mintea mea văd și dacă mesajul a ajuns la tine…mă simt împlinită.

Aceste bijuterii sunt făcute din suflet pentru suflet, din pasiune pentru frumos. Dacă îți dorești ceva cu adevărat... nu contează de ce, de unde și cum…îți  dorești și atât.



Reporter: De unde te inspiri în alegerea modelelor bijuteriilor pe care le creezi?


Sunt multe surse de inspirație pe care nu le-aș putea denumi, pentru că reprezintă un amalgam de imagini și trăiri, idei și senzații, puncte de plecare pentru o altă idee, care va deveni în timp o bijuterie. În mare măsură, inspirația vine din natură și mediul înconjurător, din liniștea sau tumultul interior.

Partea cea mai importantă este să găsesc o idee de care să ma leg . Apoi încep să schițez, să desenez forme și volume, în care voi introduce accesorii și pietre, perle și texturi. Mi se întâmplă uneori să modific desenul inițial, pentru că de multe ori materialul își indică singur forma cea mai potrivită.

35649170_2066659650288611_7038652182039625728_o



Vorbind de stil, unde s-ar încadra creațiile tale?

Nu aș putea să definesc ceea ce lucrez și nici să definesc stilul în care lucrez. Cred că este vorba de forme simple, luate din natură, dar puternice, având în spate o idee bine definită. Însă recunosc că am o mare răbdare și atenție pentru detalii, asta probabil că mă diferențiază. Creez din pasiune pentru frumos!

50008845_2224060837881824_397320745878814720_o1111

Ce materiale folosești pentru a crea astfel de efecte - naturalețe, opulență, delicatețe?


Încerc să aduc un suflu nou bijuteriilor, să folosesc cât mai puține baze gata confecționate, să lucrez de la zero și să fac cu adevărat handmade. Lucrez mult în lut polimeric (fimo), un material cameleonic și volatil, ce îți lasă imaginația să zboare și îți permite să modelezi după cum îți dorești. Pietrele  naturale nu lipsesc din această combinație, astfel bijuteria are un plus de prestanță și unicitate.


Ce tehnică folosești în metamorfozarea lutului polimeric?


Ca să poți lucra cel mai ușor obiect din lut, îți trebuie o tehnică. Sunt zeci care te ajută să dai viață unei bijuterii. Eu prefer să las materialul să-și aleagă forma și să-și indice tehnica. De cele mai multe ori folosesc două sau mai multe tehnici, pe care le îmbin pentru a crea ceva unic. Cele mai cunoscute sunt Millefiori, Batik, Mica Shift sau pur și simplu aplicații. Piesele se pot picta, patina și lăcui, poți lucra cu praf, cretă sau cerneală, poți folosi oxid sau glitter. 

Încep prin a schița un gând, continui prin a adăuga culori și texturi, apoi ca tușa de final adaug detalii. Ca timp de lucru poate dura o zi sau o săptămână. Când lucrezi unicate, nu poți estima timpul, dar dacă ai ajuns să ai proiectul final, cu siguranță în doua zile, este gata.

64806312_2325833591037881_4738138209333018624_o
thumbnail (4)

Vorbește-ne despre un eveniment memorabil pentru Cera Bijou...


Am colaborat cu EMAGIC la două expoziții realizate în totalitate pentru copii, Egiptul Antic și Grecia Antică, unde am expus bijuterii realizate după bijuterii autentice. Am lucrat cu copii amulete egiptene, am scris pe cioburi realizate din lut polimeric, am creat mici suveniruri.

10471421_1480963398858242_3347358860090774121_n

Ai un mentor când vine vorba de artă?


Nu am avut un mentor, cred că îndemânarea vine de undeva din familie, bunica avea două mâini drepte  (era de fapt stângace),  tatăl meu era foarte tehnic,  avea un scris STAS la propriu,  eu cred că le-am îmbinat și am pus și un pic de pasiune. Dar cum nu poți fi autodidact în tot ce vrei să întreprizi, am făcut și cursuri de modelaj în lut, în porțelan, am studiat tehnici de pictură, mi-am luat diplomă în Arte Combinate, ca la rândul meu să pot arăta și altora tainele lucrului de mână.

Sunt mulțumită și împlinită, am dat viață unui vis, un brand micuț din două litere, ce s-a făcut cunoscut timid la început și care a prins aripi în ultimii doi ani, CeraBijou sau CB-ul din fotografii… să-mi trăiești! 

articole si interviuri

Emoții de pus în cui

544a1fc3-7729-44d7-be1a-3d044cfac860


Emoții de pus în cui

                                                    (articol de AnaMaria Kovalciuc, regizor art.)


Culoare / emoție… două cuvinte care descriu cel mai bine lucrările realizate de Rocks Handmade. Fiecare spune câte o poveste trăită de artistă. O poveste în care ne putem regăsi cu toții.

De profesie nu este artist plastic. Lucrează în cu totul alt domeniu unde regulile și strictețea sunt Biblia postului. Un job unde nu are voie să viseze, să creeze, trebuie să judece faptele la rece, obiectiv. Pictura a început ca o pasiune, sau mai mult ca o nevoie a sufletului de a se descătușa, de a vibra pe notele înalte și calde. Totul a venit nativ, fără studii de specialitate.

Tema principala este dragostea dintre El și Ea într-o lume primordială. Personajele par mărunte însă întregul univers este dominat de cuplu.  Dragostea transpare prin fiecare atingere a pensulei. Culorile alese definesc emoții, de la fericire, la tristețe și însingurare. Melancolia este prezentă în fiecare pictură, chiar și atunci când El și Ea sunt fericiți. Este melancolia clipei care va dispărea. Momentul care nu se va mai întoarce niciodată. Va fi prezent doar în mintea și în sufletul lor. La început proaspăt apoi deformat de schimbările pe care le-a adus soarta în viața lor.

IMG_20200808_111039
IMG_20200808_111126

Tonurile folosite sunt vibrante, crude și tari, de la roșu însângerat la bleu ciel optimist. Personajele sunt create din pietre. Ca un Creator , Rocks Handmade dă viață pământului. Alege cu grijă fiecare părticică și formează un întreg căruia îi oferă un trecut și un viitor sau poate doar un prezent continuu...

Petrecând ore în șir pentru a potrivi „fructele pământului”, pentru a le da timp să dospească și să se nască, ideile se conturează din trecut, din experiențele trăite care au marcat-o. Care i-au sădit cicatrici sau muguri de bucurie.

A doua temă folosită este natura sub toate formele ei, de la delfini înotând fericiți în mare la buchet de lavandă!

Tablourile ei sunt de fapt mărturii ale experiențelor și activităților cotidiene. Interesant este cum se poate citi istoria unui om din imagini imortalizate în pietre și culori.

Rocks Handmade este un suflet frământat de emoție, de creativitate, de un trecut uneori dur, alteori plin de iubire. Fiecare etapă a vieții a pus o cărămidă la ceea ce reprezintă acum această artistă sensibilă, dar puternică ca o piatră.

Rocks Handmade este femeia puternică, femeia care iubește, femeia sensibilă, femeia menită să fie ARTIST!

Până în prezent nu a avut încă o galerie de artă. Lucrările se pot vedea pe pagina de facebook sau la evenimentele expoziționale ocazionale ale artizanilor români.

Voi în care emoții de pus în cui vă regăsiți?

IMG_20200808_111217
IMG_20200808_110933