AMK: De ce ați părăsit China și cum l-ai convins pe Amine să se stabilească în România?
Adina : Noi am ajuns în China ca profi de engleză amândoi. Eu prin 2015, Amine un an mai târziu. Ne-am cunoscut în 2016, într-un bar, unde Amine venise cu o prietenă comună. Au trecut câteva luni bune până să mă invite Amine la un date și eu chiar să accept. Haha.
Amine: Am vrut să plecăm din China undeva chiar înainte de pandemie, ne gândeam să ne luăm un an sabatic, să ne plimbăm prin lume. Apoi a venit pandemia și am hotărât să rămânem pe loc, în Quanzhou, pentru că nu ni se mai părea un moment bun de călătorii. Dar am știu că e temporar, până se mai liniștesc apele.
Adina: Pandemia ne-a făcut să ne fie și mai dor de familii, să ne gândim să facem cumva să ne mutăm mai aproape de ei. China pare foarte departe de casă, nu doar geografic. Surprinzător poate, Amine a venit cu ideea să ne mutăm în România. Deci nu a trebuit să-l conving, ba mai degrabă m-a convins el pe mine, pentru că eu nu eram sigură că vreau să mă întorc. Apoi mi-am dat seama că nu am de ce să o privesc ca pe o întoarcere, dacă asta pentru mine era echivalent cu un regres, că nici măcar nu se poate așa ceva. Și că e pur și simplu o nouă aventură.
AMK: Cum arăta o zi obișnuită din viața voastră în perioada când ați locuit în China? Ce diferențe sunt între culturi – cea română/marocană și cea chineză. Cum vă petreceați timpul liber? Ce diferențe sunt între școlile din China și România/Maroc, apropos de faptul că ați fost profesori de engleză.
Adina: O zi obișnuită? Pai să vedem. Ne trezeam foarte devreme, ne urcam amândoi pe scuterul nostru electric foarte drag nouă, pe care de altfel l-am numit Black Phoenix și ne porneam spre grădiniță. Am avut mai multe joburi amândoi de-a lungul timpului petrecut în Quanzhou. Am lucrat la training centre, la școală și la grădiniță. Dar în ultimii 4 ani am lucrat și eu și Amine la aceeași grădiniță. Așa că eram mai tot timpul împreună.
De obicei ne opream să ne luăm micul-dejun pe marginea străzii. Uite de exemplu asta mi se pare o experiență diferită. Oricâte am crede că știm despre China, despre mâncarea chinezească, nimeni nu te pregătește pentru micul dejun chinezesc. În primul rând , ei nu dau importanță acestei mese, nu se întind la vorbă, și mai ales nu se întind la cafea. În ultimii ani cafeaua a ajuns să fie foarte populară, însă în 2015 când am aterizat eu acolo aveam fix trei locuri unde se găsea cafea. Și aceste locuri deschideau pe la 11 am. Micul dejun, lumea îl ia de obicei pe stradă sau într-un restaurănțel mic și îngrămădit, dar mai mereu pe fugă. Și nimeni nu te pregătește pentru terci de orez cu murături, pâine la abur, sau nu ești neapărat pregătit să mănânci noodles la prima oră a zilei. Cu timpul și făcându-ne aproape un proiect din asta, am descoperit și alte variante, mai plăcute nouă, găluște cu carne, clătite din faină de amidon cu omletă gătite în niște sertare. Sună ciudat? Hahaha, sunt chiar gustoase. Bine, evident că uneori ne făceam și noi ceva rapid acasă dar de cele mai multe ori eram așa obosiți că preferam să mai dormim 15 minute în plus și să go for those noodles.
Amine: Dimineața la 8 începeam programul cu cei mici. Dansuri, povești, cântecele, plimbări, schimbat haine, pus la somn. La amiază toată lumea doarme, imediat după prânz. Copiii dorm fără să protesteze, pe mine asta m-a șocat. Iar adulții dorm pe unde apucă. Pe unde-i prinde ora siestei. Inclusiv pe o motocicletă trasă la umbră sau direct pe jos. Noi nu prea dormeam la prânz, de multe ori Amine se ducea până acasă, pregătea o șarjă de bere, pe care ajungeam s-o finalizăm abia la sfârșitul programului, după 6.
După amiaza, de la 2:30 trebuia să ne întorceam la grădiniță fie că aveam iar ore de engleză, țopăială, dat cu rolele, gimnastică sau doar office hours- timp în care ne pregăteam lecțiile. Activitățile cu copiii erau diverse și de cele mai multe ori se desfășurau în prezența unui asistent chinez care ne facilita comunicarea în diferite situații când chiar era nevoie. Însă în general ne descurcam și singuri, deși nu știam prea multă chineză și categoric n-am știut-o deloc la început. Dar ni se interzicea să vorbim altceva decât engleză cu elevii noștri, se dorea ca ei să fie expuși unui mediu în care se vorbește cât mai multă engleză și erau ajutați mai mult cu materiale vizuale și limbajul corpului și mai puțin prin traducere.
Programul se termina în jur de 5 dar mai așteptam după anumiți părinți uneori și până la 6. Apoi iar pe scuter și acasă. Câteodată ne grăbeam acasă ca să finalizăm berea, de multe ori ne opream să mâncăm ceva, alteori ieșeam la bere cu prietenii. Aveam o comunitate amestecată de chinezi și expați cu care ne petreceam mult din timpul liber.
Fii în spiritul Halloween-ului, costumează-te și participă la concursurile organizate de Anonymo Muza și Madame Sophie! Vor fi premiate cele mai bune costume și cele mai înfricoșătoare machiaje.
La târg veți găsi bijuterii "de speriat", cărți Usborne de Halloween, haine "înfricoșătoare" pentru copii, jucării, decorațiuni pentru casă, cosmetice pentru o piele ca a Morticiei Adams.
Copiii pot participa la atelierele de creație organizate de Anonymo Muza unde vor picta: forme de ipsos, păpuși blank înspăimântătoare, gentuțe pentru colindat, animale din papier mache, cercei din scoici. Vor crea mandale pentru a-i feri de coșmaruri, vor crea și picta machete de animale, coliere din paste făinoase și păianjeni, machete terifiante din natură, tablouri 3d cu pietre de râu.
Vom crea felinare Jack O'Lantern din dovleci!
În cadrul petrecerii vom avea sucuri și gustărele din partea casei.
Te așteptăm între 10-11 decembrie la cel mai frumos și mare târg de Crăciun, într-o atmosferă caldă în spirit cu sărbătorile de iarnă.
.
